În Duminica a 29-a după Rusalii, cunoscută în tradiția liturgică drept Duminica vindecării celor zece leproși, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” și ,,Sfântul Ierarh Nicolae”,  înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.

Pericopa evanghelică rânduită acestei duminici, din Sfânta Evanghelie după Luca (17, 12–19), ne-a pus înainte minunea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos asupra celor zece bărbați leproși, care, stând departe și cerând cu glas smerit ajutorul Domnului, au fost curățiți de cumplita lor boală. Dintre aceștia, doar unul, un samarinean, s-a întors să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru darul vindecării, primind nu doar tămăduirea trupească, ci și mântuirea sufletului, prin recunoștință și credință adevărată.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a spus:

„Evanghelistul Luca, singurul dintre evangheliștii sinoptici, ne relatează minunea vindecării celor zece leproși, petrecută în drumul Mântuitorului Iisus Hristos spre Ierusalim, pe hotarul dintre Galileea și Samaria. Era ultimul Său drum spre moarte și spre Înviere, iar acest ținut era locuit și de samarinenii schismatici.

Cei zece leproși, stând departe, I-au strigat: Învățătorule, fie-Ți milă de noi!. Cuvântul-cheie al Evangheliei de astăzi este mila. Lepra, boală considerată incurabilă în acele vremuri, îi scotea pe oameni din societate, din familie și din comunitate. Așa cum ne arată Cartea Leviticului, leproșii erau obligați să trăiască izolați, în afara cetății, purtând stigmatul suferinței și al singurătății. După cum spune Fericitul Augustin, cea mai mare boală nu era lepra, ci izolarea.

Mântuitorul nu le cere nimic, nu le pune condiții, ci le spune doar: ,,Mergeți și vă arătați preoților”. Dumnezeu nu le-a verificat boala, ci credința în cuvântul Lui. Și au mers. Dintre cei zece, nouă erau iudei și unul samarinean. Deși iudeii și samarinenii nu se împăcau niciodată, în suferință erau împreună.

Doar samarineanul s-a întors să mulțumească lui Dumnezeu, căzând în genunchi înaintea Mântuitorului. Verbul folosit în textul grecesc, sozo, arată nu doar vindecarea trupească, ci și izbăvirea sufletească. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că samarineanul a fost izbăvit și de boală, și de rătăcire. Aceasta este începutul mântuirii.

Cuvintele ,,ceilalți nouă unde sunt?” nu sunt un reproș, ci o constatare. Mila lui Dumnezeu nu este limitată la un popor. I-a tămăduit pe toți și a fost mai bucuros că i-a miluit, decât mâhnit că nu I-au mulțumit toți. Așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Nu-L uitați pe Cel ce vă miluiește și nici pe Cel ce v-a făcut vouă bine”

Suntem chemați să ne întrebăm dacă suntem recunoscători sau nerecunoscători. Toate cele bune vin de la Dumnezeu și nu trebuie să uităm să-I mulțumim, nu doar cu vorba, ci cu viața schimbată. Dumnezeu nu are nevoie de recunoștința noastră, ci vrea să vadă dacă ne-am făcut mai buni.

Calea vindecării este calea spre Sfânta Maică Biserică și spre Sfintele Taine. Leproșii s-au curățit mergând spre preoți, pentru că au ascultat de Dumnezeu. De aici vine ajutorul nostru: de la Dumnezeu. Amin.”

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale.

La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii au primit binecuvântarea ierarhului, fiind îndemnați să păstreze în viața lor zilnică pilda Evangheliei acestei duminici, cultivând recunoștința față de Dumnezeu și dragostea față de aproapele.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu