În ziua praznicului Soborului Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, miercuri, 7 ianuarie, Mănăstirea Izvoru Mureșului din județul Harghita și-a sărbătorit unul dintre cele trei hramuri, prilej de aleasă bucurie duhovnicească pentru obștea monahală și pentru numeroșii credincioși prezenți.

Cu acest prilej, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită în sobor arhieresc de către Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, înconjurați de un ales sobor de preoți și diaconi.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Înaltpreasfințitul Părinte Naum, care a vorbit credincioșilor despre rolul unic al Sfântului Ioan Botezătorul în iconomia mântuirii, subliniind chemarea acestuia la pocăință, smerenie și pregătirea sufletească pentru întâlnirea cu Hristos. Ierarhul a evidențiat actualitatea mesajului Înaintemergătorului Domnului, arătând că fiecare creștin este chemat să devină mărturisitor al adevărului și să trăiască o viață curată, în ascultare de voia lui Dumnezeu: 

După ce în ziua de ieri am prăznuit marele și minunatul eveniment al sfântului Botez al Domnului, adică al Dumnezeieștii Arătări, astăzi Sfânta Biserică ne cheamă, prin slujbă și rugăciune, să-l cinstim și pe acela căruia, din sfatul cel mai dinainte de veci al lui Dumnezeu, i-a fost rânduit să fie Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, cel din urmă dintre prorocii Vechiului Testament, prin care, până la Întruparea Unuia-Născut Fiului Său, Domnul nostru și Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeul Cel iubitor de oameni, a vestit neamului omenesc voia Sa cea sfântă și desăvârșită.

Imnografia Sfintei Biserici Ortodoxe îl numește pe drept cuvânt pe Sfântul Ioan „cel mai mare dintre proroci”, căci dintre toți prorocii numai lui i-a fost dat nu doar să vestească voia lui Dumnezeu, ci și să boteze „în repejuni pe Cel propovăduit”(Troparul Sfântului Ioan Botezătorul, Glasul 2), să pregătească „calea Domnului”, îndreptând „cărările Lui” (Isaia 40, 3). De aceea nu este întâmplător că Însuși Domnul îl numește cel mai mare „între cei născuți din femei” (Matei 11, 11). Căci măreția Botezătorului este cu adevărat covârșitoare, iar locul și lucrarea sa în istoria mântuirii trezesc până astăzi plecăciunea noastră, adânca noastră cinstire, dragoste și rugăciune către el.

Împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Ioan Înaintemergătorul întruchipează culmea dreptății și a evlaviei vechi-testamentare. Conștient de păcătoșenia neamului omenesc, el a trăit ca un adevărat pustnic, în asceză aspră și în neîncetată căutare a dreptății lui Dumnezeu, către care, cu râvnă prorocescă, îndrepta și atenția celorlalți. Tuturor le propovăduia „botezul pocăinței întruiertarea păcatelor” (Marcu 1, 4) și pe toți îi chema la „roade vrednice de pocăință” (Matei 3, 8). Această propovăduire a pocăinței nu s-a încheiat odată cu el și cu lucrarea sa, ci a fost preluată de Cel Ce venea după el: „De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4, 17); „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1, 15). Același cuvânt îl vor propovădui mai târziu și Apostolii lui Hristos: „Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre…” (Faptele Apostolilor 2, 38). Această propovăduire a pocăinței, începută de Înaintemergătorul Domnului, nu a încetat niciodată în Sfânta Biserică a lui Hristos, căci pocăința este cea dintâi și cea mai de seamă condiție pentru oricine dorește să pășească pe calea lui Hristos – calea către desăvârșire și viață veșnică.

De pocăință are astăzi omenirea o trebuință strigătoare la cer, când zi de zi vedem în jurul nostru lucrarea hidoasă a păcatului și a răului, când din nou „s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni” (Psalmul 2, 1), când omul se ridică împotriva omului și popoare întregi se războiesc în lupte fratricide lipsite de sens, aducând zi de zi jertfe nevinovate pe altarul dorinței de stăpânire și patimii păcătoase de a subjuga pe celălalt și de a-i răpi libertatea. În asemenea vremuri avem cu atât mai mult nevoie de propovăduirea pocăinței a Înaintemergătorului Domnului și a tuturor celor care, prin viață, cuvânt și faptă, ne arată calea cea adevărată către Dumnezeu și către dreptatea Sa veșnică.

Sfântul Ioan Botezătorul a trăit și și-a sfârșit viața pământească asemenea tuturor prorocilor adevăratului Dumnezeu. Ca toți cei care, în lumea căzută în păcat, au îndrăzneala de a rosti adevărul, el a devenit jertfă a celui care „nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el” (Ioan 8, 44), și care întotdeauna și-a aflat oameni gata să-i împlinească voia sa necurată. Despre aceștia, întâiul mucenic al credinței noastre, Sfântul Arhidiacon Ștefan, spune: „Pe care dintre proroci nu I-au prigonit părinții voștri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum…” (Faptele Apostolilor 7, 52). Astfel, venind în lume puțin înaintea Domnului și Mântuitorului nostru, propovăduind înaintea Lui botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, Înaintemergătorul Domnului a împărtășit și soarta Sa pământească, fiind adus ca jertfă nevinovată păcătoșeniei omenești dintotdeauna. Însă pentru totdeauna rămân în amintirea Bisericii curajul și statornicia sa, pentru care, în această zi și în toate zilele vieții noastre, cântăm: „Pomenirea dreptului cu laude”.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului și ale tuturor sfinților Săi, Dumnezeul Cel iubitor de oameni să ne miluiască și să ne mântuiască pe toți!

Praznic luminat și binecuvântat!

La Sfânta Liturghie au participat oficialități centrale și locale, precum și numeroși credincioși și credincioase din municipiul Miercurea Ciuc și din localitățile învecinate, care au venit să aducă mulțumire lui Dumnezeu și să se împărtășească din bucuria hramului.

După otpustul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Andrei a adresat un cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Naum pentru prezență și pentru cuvântul de învățătură ziditor de suflet, mulțumind totodată clerului slujitor, oficialităților, obștii monahale și tuturor credincioșilor care au luat parte la sărbătoare. În încheiere, ierarhul i-a binecuvântat pe cei prezenți, dorindu-le pace, sănătate și sporire duhovnicească.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de obștea de maici a Mănăstirii Izvoru Mureșului, sub îndrumarea Preacuvioasei Maici Stavrofora Miriam, stareța așezământului monahal.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu