Astăzi, 24 mai 2025, Sfânta Mănăstire Tulgheș, și-a prăznuit ocrotitorul ceresc, pe Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, alături de obștea mănăstirii, care a sporit astăzi prin prezența multora dintre slujitorii Sfintelor Altare din localitate și împrejurimi.

Preasfinția Sa a adresat la sfârșitul slujbei un cuvânt de învățătură, privind valoarea vieții monahale și a slujirii neostenite a lui Dumnezeu, a celor care o îmbrățișează, asemenea Sfântului ocrotitor al acestei obști: ,,Iar drepții să se bucure și să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie (Ps.67, 3). Astăzi prin Praznicul Sfântului Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, Biserica ne îndeamnă ca să medităm și să ne întrebăm, care a fost simțământul pe care l-a avut Sfântul Ștefan cel Mare, atunci când a dăruit capul acestui Sfânt, Mănăstirii Neamț? Știm că Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei mai mari apărători ai credinței noastre străbune, ctitor de lăcașuri sfinte, între care și Mănăstirea Neamț, căreia i -a facut această danie, pe care, confrom cronicarilor, ar fi primit-o în dar de la Patriarhul Constantinopolului pentru marele ajutor oferit Sfântului Munte Athos. Un lucru este sigur: apărător al credinței și prieten al sfinților, n-a ținut acest odor de mare preț pentru el, ci l-a daruit Mănăstirii, spre folosul tuturor celor ce i se închină cu evlavie și credință. In traducere, Simeon, provine din greaca veche și de la Simon, din limba aramaică, care deși nu este traductibil în limba română, înseamnă ,, Dumnezeu te-a auzit, te-a ascultat”. Acest Simeon, care s-a veselit înaintea lui Dumnezeu încă de pe pământ, s-a născut în anul 521, în localitatea Edessa Antiohiei, Siria de astăzi, din părinți foarte credincioși, pe numele lor Ioan și Marta, care a fost de asemenea trecută în rândul sfinților (4 iulie). Rod al rugăciunii părinților săi, acesta s-a arătat ascultător lui Dumnezeu încă de mic. Rămânând orfan de tată, la vârsta de 6 ani, a mers la o manastire din Seleucia, unde s-a întâlnit cu Starețul Ioan, care l-a primit cu multă dragoste părintească. Acolo avea să se deprindă cu nevoințele vieții pustnicești și încă din tinerețe a ales a trăi pentru restul zilelor sale în vârful unui stâlp, asemenea părinților îmbunătățiți care au dus la o bogată înflorire duhovnicească a Bisericii. A devenit casnic al Împărăției Cerurilor în data de 24 mai a anului 592, fiind prăznuit în ziua mutării sale la Dumnezeu. Ajungând în tezaurul Sfântului Ștefan cel Mare, acesta a așezat sfântul cap al acestui nevoitor intr-o cunună pe care a scris în limba slavonă: ,,Moaște de la Sfântul Simeon cel din Muntele Minunat. S-au ferecat de Io Ștefan Voievod la leatul 6971″, adică anul 1463 și le-a dăruit Mănăstirii Neamț cu prilejul sfințirii ei. Rugăm pe Sfântul Cuvios Simeon să mijlocească pentru noi și pentru a noastră mântuire în fața lui Dumnezeu!”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de maici din obștea Mănăstirea ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc.

La final, Chiriarhul a adresat arhiereasca sa binecuvântare asupra tuturor celor care au participat astăzi la acest frumos eveniment duhovnicesc din viața Sfintei Mănăstiri Tulgheș.

© Episcopia Covasnei și Harghitei