Duminică, 13 septembrie 2026, în Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea-Ciuc, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale din Miercurea-Ciuc, împreună cu viețuitoarele Mănăstirii „Sfântul Ierarh Nicolae” din cadrul Centrului Eparhial.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Andrei a tâlcuit pericopa evanghelică rânduită pentru această duminică, din Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, capitolul al treilea, versetele 13-17, care cuprinde cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos adresate lui Nicodim. Pericopa pune înaintea credincioșilor taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga lume și, în mod deosebit, prefigurarea Sfintei Cruci și puterea ei mântuitoare.

„Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”, a amintit Preasfinția Sa, pornind de la unul dintre cele mai cunoscute și mai profunde versete ale Sfintei Evanghelii.

Ierarhul a explicat că Evanghelia acestei duminici este legată de convorbirea Mântuitorului cu Nicodim, un fruntaș al poporului israelit, învățător de lege și membru al sinedriului, care a venit noaptea la Hristos pentru a-L asculta și pentru a primi răspuns la frământările sale.

„Nicodim vine noaptea pe ascuns la Domnul Hristos. Vine cu un gând bun, nu a venit cu viclenie, a venit cu câteva întrebări la Mântuitorul Iisus Hristos”, a subliniat Preasfințitul Părinte Andrei.

În cadrul acestei convorbiri, Mântuitorul îi descoperă lui Nicodim adevăruri fundamentale despre credință și despre mântuirea omului, vorbindu-i despre necesitatea nașterii din nou, „din apă și din Duh”, prin Taina Sfântului Botez.

„Iisus Hristos îi explică: «Adevărat, adevărat îți zic ție, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu»”, a arătat ierarhul, evidențiind faptul că, prin această convorbire, Mântuitorul îi descoperă lui Nicodim taina vieții celei noi în Dumnezeu.

În continuare, Preasfinția Sa a evidențiat legătura dintre cuvintele Mântuitorului și momentul înălțării șarpelui de aramă în pustie, eveniment relatat în Cartea Numerii, care prefigurează Înălțarea lui Hristos pe Cruce.

„După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului.”

Preasfințitul Părinte Andrei a amintit că, în timpul călătoriei prin pustie, poporul lui Israel a început să cârtească împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise, iar, în urma acestei răzvrătiri, oamenii au fost mușcați de șerpi veninoși. La rugăciunea lui Moise, Dumnezeu i-a poruncit acestuia să facă un șarpe de aramă și să-l înalțe pe un stâlp, iar cei care îl priveau cu credință erau izbăviți.

„Aici este legătura între șarpele de aramă și Mântuitorul Iisus Hristos, Care a fost înălțat pe lemnul Sfintei Cruci, care era unealtă de tortură până la Dumnezeu-Omul, iar Fiul lui Dumnezeu a sfințit-o cu scump Sângele Său.”

Pornind de aici, ierarhul a arătat că Sfânta Cruce, care înainte de Hristos era un instrument al morții și al rușinii, devine prin Jertfa Mântuitorului izvor de sfințire și de viață pentru întreaga lume.

„Șarpele de aramă al lui Moise dădea viață pământească. Mântuitorul Iisus Hristos, înălțat pe lemnul Sfintei Cruci, oferă celor credincioși viața cea veșnică.”

Preasfinția Sa a subliniat că puterea Sfintei Cruci nu este una desprinsă de Persoana Mântuitorului, ci vine de la Hristos, Cel Care S-a răstignit pe ea și a sfințit-o prin dumnezeiasca Sa Jertfă.

„Crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus devine, din clipa morții Mântuitorului, sfințitoare, devine dătătoare de viață. Numai că nu este suficient să privim la Sfânta Cruce care este așezată la Sfânta Masă, ci trebuie să ne rugăm cu credință multă.”

În acest sens, Preasfințitul Părinte Andrei a revenit la cuvintele Sfintei Evanghelii: „Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară și să aibă viața cea veșnică”, arătând că Sfânta Cruce devine altarul Jertfei Mântuitorului și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru omenire.

Cuvântul de învățătură s-a îndreptat apoi spre locul pe care Sfânta Cruce îl ocupă în viața de zi cu zi a creștinului, ca semn al credinței, al nădejdii și al mărturisirii lui Hristos.

„De puterea Sfintei Cruci ne împărtășim zilnic, pentru că ne închinăm dimineața când vedem lumina zilei, ne închinăm peste zi când plecăm în călătorie, ne închinăm la începutul lucrurilor, ne închinăm seara când ne culcăm și ea, în același timp, este și dătătoare de viața cea veșnică.”

Ierarhul a vorbit și despre Cruce ca mărturie a credinței și în nădejdea Învierii, arătând că aceasta străjuiește nu doar bisericile și casele credincioșilor, ci și mormintele celor adormiți în Domnul.

„Crucea este podoabă a Bisericii, pentru că străjuiește turlele bisericilor, străjuiește casele credincioșilor, dar în același timp este și armă împotriva vrăjmașului diavol.”

În încheierea cuvântului său, Preasfințitul Părinte Andrei a amintit mărturisirea Sfântului Apostol Pavel: „Mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos”, îndemnându-i pe credincioși să privească Sfânta Cruce cu credință și să-și întemeieze viața pe Jertfa și Învierea Mântuitorului.

La finalul Sfintei Liturghii, după otpust, Preasfințitul Părinte Andrei a săvârșit Taina Sfântului Botez pentru prunca Ilaria Bucur Nan, fiica părintelui Bucur Valentin-Ionuț și a doamnei preotese Alina Bucur Nan.

La încheierea slujbei, în semn de prețuire pentru jertfelnicia și binecuvântarea de a fi mamă a șapte copii, Preasfinția Sa i-a oferit doamnei preotese Alina Bucur Nan distincția „Crucea Eparhială pentru mireni”, acordată mamelor care au primit de la Dumnezeu darul de a aduce pe lume și de a crește șapte copii.

©️ Episcopia Covasnei și Harghitei, Arhid. Alexandru Moroianu