Astăzi, la Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc, a fost săvârșită slujba Deniei celor 12 Evanghelii.

În dimineața aceleiași zile, la Catedrala Episcopală, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, rânduită în mod deosebit pentru ziua de Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri. La această slujbă au participat numeroși credincioși, dintre care cei care s-au pregătit duhovnicește prin post, rugăciune și spovedanie s-au împărtășit cu Sfintele Taine.

Slujba Deniei celor 12 Evanghelii a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Andrei, înconjurat de soborul slujitor al catedralei episcopale. Răspunsurile liturgice au fost date de către obștea de maici a Mănăstirii „Sfântul Nicolae”.

Denia celor 12 Evanghelii, săvârșită în seara zilei de Joi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, reprezintă una dintre cele mai impresionante slujbe ale anului bisericesc. În cadrul acesteia sunt citite douăsprezece pericope evanghelice care înfățișează, în mod amplu, Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos, de la Cina cea de Taină până la Răstignire și moartea pe Cruce.

Un moment deosebit al slujbei l-a constituit scoaterea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și așezarea ei în mijlocul bisericii spre închinarea credincioșilor, simbol al jertfei răscumpărătoare a lui Hristos și al coborârii Sale în lume pentru mântuirea oamenilor.

În cuvântul de învățătură rostit după otpustul slujbei, Preasfințitul Părinte Andrei a evidențiat în mod deosebit specificul acestei denii, arătând că este numită și „slujba Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, deoarece în cadrul ei sunt citite cele douăsprezece Evanghelii care alcătuiesc un tablou complet al suferințelor Domnului. Totodată, a subliniat că momentul central al slujbei îl reprezintă scoaterea Sfintei Cruci spre închinare.
A amintit apoi contextul Cinei celei de Taină și al cuvântării de despărțire adresate apostolilor, subliniind importanța poruncii iubirii, pe care a numit-o esențială pentru viața creștină: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul; precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 13, 34).

A evidențiat drama trădării lui Iuda Iscarioteanul, arătând că aceasta izvorăște din iubirea de arginți și din mândrie, dar și că ea rămâne o lecție pentru fiecare credincios: „de multe ori, cel care îți este cel mai aproape te poate trăda”.

În continuare, a arătat că, în fața suferinței, Mântuitorul răspunde prin smerenie și ascultare față de voia Tatălui, amintind rugăciunea din Grădina Ghetsimani: „Părinte, dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești” (Matei 26, 39).
A subliniat că iubirea lui Hristos biruiește trădarea și răul, evocând momentul întâlnirii cu Iuda: „Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?” (Luca 22, 48), evidențiind blândețea și răbdarea Domnului chiar și în fața vânzării Sale.
A amintit și lepădarea Sfântului Apostol Petru, evidențiind slăbiciunea firii omenești, dar și puterea pocăinței sincere, arătată prin lacrimile sale de după căderea în păcat.
A prezentat apoi momentele judecății și ale răstignirii, subliniind că moartea pe Cruce, deși era considerată o mare batjocură, a devenit prin jertfa lui Hristos izvor de sfințenie și mântuire, „lemn de închinare”.
Un accent deosebit a fost pus pe semnificația liturgică a Sfintei Cruci, despre care Preasfinția Sa a arătat că există o legătură profundă între Cruce și Sfântul Altar: „Crucea este altarul jertfei sângeroase, iar Sfântul Altar este altarul jertfei nesângeroase”, ambele exprimând taina jertfei lui Hristos prezentă în viața Bisericii.
A evidențiat, de asemenea, iubirea milostivă a Mântuitorului, Care, chiar în ceasul răstignirii, Se roagă pentru cei ce-L răstigneau: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34), dar și primirea tâlharului pocăit, căruia i-a făgăduit: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23, 43).
În încheiere, Preasfințitul Părinte Andrei a subliniat că întreaga slujbă a Deniei descoperă iubirea îndelung răbdătoare a lui Hristos, o iubire care trece prin suferință și moarte, dar care biruiește moartea și deschide calea Învierii, chemând pe fiecare credincios la pocăință, credință și apropiere de Dumnezeu, pentru a întâmpina cu inimă curată lumina Sfintelor Paști.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu