În Duminica a 32-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc, județul Harghita, fiind înconjurat de soborul slujitor al Catedralei.

La chinonic, Preasfințitul Părinte Andrei a rostit un bogat cuvânt de învățătură despre pericopa evanghelică care s-a rostit astăzi, în cadrul Dumnezeieștii Liturghii.

„Am ascultat astăzi pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, din capitolul 19, versetele 1 până la 10. Acesta ne vorbește despre convertirea lui Zaheu – mai marele vameșilor. În timpul Mântuitorului Iisus Hristos, acești vameși luau impozitele după bunul lor plac pentru că erau în slujba romană. De data aceasta, evanghelistul Luca, singurul dintre cei patru evangheliști sinoptici care consemnează acest episod, îi dă și nume acestui mai mare al vameșilor, și anume Zaheu. În limba ebraică, Zakkai înseamnă cel curat, cel pur, cel inocent. Acest vameș avea o stare socială foarte bună, era bogat datorită serviciului pe care îl făcea în slujba romanilor. Vameșii erau disprețuiți de popor deoarece ei slujeau romanilor, care au pus stăpânire peste iudei și luau mai mult din impozit decât li se cuvenea. Aceștia erau trădători de neam, nesinceri, necinstiți, lacomi, fără milă față de văduve și față de orfani, așa era și acest Zaheu. Evanghelistul începe evanghelia sa așa: „Și intrând, trecea prin Ierihon”(Luca 19, 1). Știm că Ierihonul este cel mai vechi oraș din lume, este numit orașul Palmierilor, este orașul care făcea legătura dintre Egipt și Orientul Mijlociu. Drumul pe care trecea Iisus era plin de oameni, iar Zaheu, fiind mic de statură nu putea să-L vadă: „Și căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură” (Luca 19, 3). Deoarece cetățenii orașului îl urau pe Zaheu, aceștia nu îi dădeau voie să înainteze prin mulțime pentru al vedea pe Iisus, atunci el a făcut tot ce a putut pentru a trece peste acest obstacol și s-a urcat într-un sicomor de la marginea drumului: „Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă” (Luca 19, 4). „Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”(Luca 19, 5). În această clipă două priviri se intersectează, privirea lui Dumnezeu cu privirea omului. Cunoscătorul sufletelor oamenilor, l-a chemat pe nume doar pe el, din toată mulțimea de oameni prezentă acolo. Sfântul Ierarh Teofilact ne spune: „Prin pocăință, Zaheu s-a urcat la viața înaltă, coboară prin smerita cugetare, ca să nu se surpe înalta cugetare” Zaheu „a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se”(Luca 19, 6), merge acasă, pune masa și plin de bucurie îl așteaptă pe oaspetele Hristos. Ajungând Mântuitorul în casa vameșului, atitudine care aduce mirare și murmur în mulțime, Zaheu, datorită conștiinței încărcate, „stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (Luca 19, 8) Dumnezeu, cunoscând sufletul dornic de schimbare spirituală a lui Zaheu, îi spune: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam”(Luca 19, 9). Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Adevărata convertire este nu să renunți numai la rău, ci să și corectezi ceea ce ai greșit”. Fiul omului a venit să-l mântuiască pe Zaheu și pe toți ai casei lui, „căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 10). Cât de greșită este judecata omenească comparativ cu judecata lui Dumnezeu, pe om îl vezi păcătuind, dar nu îi cunoști pocăința și raportul față de Dumnezeu. Adevărata realitate este între păcătos și Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este mult iertător, iubitor de oameni și milostiv. Tu, iubite frate creștine, nu ai vrea să vezi cine este Iisus? Pentru că într-o societate modernă, de multe ori Iisus nu are loc în casa sufletelor noastre. Trebuie să urcăm câteva trepte ale Catedralei sau ale oricărei biserici și să vedem că Hristos stă în spatele Sfintei Mese, răstignit pe Cruce pentru păcatele noastre, stă în Sfânta Împărtășanie pe Sfânta Masa, prin Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului. Amin!

Răspunsurile la strană au fost date de către corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale.

© Episcopia Covasnei și Harghitei