Zori, la orizontul timpului

Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit la cumpăna dintre ani, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la Catedrala Episcopală ,,Acoperământul Maicii Domnului” și ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc, înconjurat de slujitorii Catedralei.

Preasfinția Sa, la momentul rânduit, l-a hirotesit iconom stavrofor pe Preacucernicul Părinte, Viorel Vasile Apalaghiei. Răspunsurile la strană au fost date de Corala ,,Pocrov” a Catedralei Episcopale.

La chinonic Preasfinția Sa a rostit un bogat cuvânt de învățătură intitulat: Zori, la orizontul timpului:

 ,,Ne aflăm la cumpăna dintre ani, în vederea săvârșirii unui bilanț. Cu ce ne-am îmbogățit în anul ce tocmai se încheie?  Să înscriem în cartea vieții și ce-a mai rămas de împlinit în anul ale cărui zori mijesc la orizontul timpului.

 Cugetând adânc la sensul existenței, la faptul că timpul tace și se scurge, ne cuprind simțăminte contradictorii în prag de an nou. Ne bucurăm că se sfârșește cel vechi dar ne încearcă tristețea că ni s-a mai scurs un an din viață. Numai gândul la Bunul Dumnezeu ne face să privim cu nădejde în El la răsăritul noului an.

 Eminescu, poetul național a surprins aceste prefaceri și gânduri firești la cumpăna dintre ani: ,, Cu mâine zilele-ți adaugi / Cu ieri viața ta o scazi /  Și ai cu toate astea-n față / De-a pururi ziua cea de azi. “ Primele versuri arată tristețea neîndurătoarei treceri, dar ultimele două ne aduc un sentiment de împăcare, de speranța căci ne pune în față prezentul continuu, care ne duce cu gândul la cuvintele Fericitului Augustin care zice: ,,Anii, Tăi, Doamne, nici nu merg, nici nu vin ci stau toți împreună. Anii Tăi, o singură zi și ziua Ta nu este în fiecare zi, ci astăzi, fiindcă astăzi al Tău nu cedează zilei de mâine, căci nu urmează zilei de ieri. Astăzi al tău: eternitatea.” 

 Gândul la Bunul Dumnezeu Cel vechi de zile, ne menționează să ne facem planuri, să privim cu încredere, cu nădejde, dar și cu responsabilitate fiecare clipă a prezentului, prețuind-o ca pe un timp favorabil iertării păcatelor, timp al restaurării, al sfințirii existenței noastre, al înmulțirii darurilor primite de la Părintele Ceresc și al pregătirii pentru a dobândi starea de fericire a sfinților, părtășia la viață de iubire a Preasfintei Treimi.

 Gândindu-ne la învățătura Bisericii noastre străbune, mărturisim că timpul este legat de creație. Timpul, ne învață părinții Bisericii, conturează și calculează trecerea și durata, iar noi dobândim noi trepte în desăvârșire.

 Măsurarea timpului a făcut-o omul dintru început în raport cu mișcarea soarelui pe bolta cerească și cu schimbările periodice ale lunii, ce determină perioada zilelor și a nopților, pe care astronomii le-au folosit ca unități de măsură a timpului.

 Principalele cicluri astronomice erau: zilele (bazate pe rotația pământului în jurul axei sale), săptămâna (intervalul de timp dintre fazele lunare),  lunile (bazate pe revoluția lunii în jurul pământului). Timpul reprezintă o dimensiune a existenței: cuprins în intervalul natural al vieții, naștere și moarte, omul a simțit nevoia să-l numere, să-l măsoare, zi, lună și să-l consemneze.

 Doar în Biserică, înțelegem cel mai bine cum timpul se întâlnește cu veșnicia, fapt împlinit întâi în persoana divino – umană a Mântuitorului Iisus Hristos, El Cuvântul Lui Dumnezeu, Cel veșnic de zile a coborât printre noi, ca să ne arate nouă calea către ceruri. 

 Deci timpul Bisericii este timpul mântuirii, trăit de fiecare mădular al ,,Trupului Tainic” al Domnului ca o răscumpărare a celui pierdut, dar și ca o posibilitate a împlinirii vocației umane, a pregătirii pentru comuniunea veșnică în iubire cu Dumnezeu și cu semenii.

 De aceea, Îi mulțumim Celui care a creat timpul și stăpânește veacurile, să cugetăm mai mult la faptul că lăsăm în urmă încă un an din viață cu bucuriile și împlinirile sale, cu neajunsurile și scăderile vieții trecătoare aici pe pământ, cu nădejde pentru gânduri mai bune ce se vor împlinii în anul al cărui prag îl trecem.

 Anul pe care îl începem să ne fie tuturor prilej de ridicare spre totul lucrul bun și plăcut lui Dumnezeu.”

 

Întru mulți și binecuvântați ani!

 

†Andrei,

Episcopul Covasnei și Harghitei

© Episcopia Covasnei și Harghitei