Duminică, 3 august 2025, a avut loc slujba de târnosire a biserici Mănăstirii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din localitatea Valea Mare, județul Covasna.

Slujba de sfințire a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, împreună cu Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, și Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul Ortodox Român al Irlandei și Islandei.

După rânduiala de târnosire, ierarhii au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe o scenă special amenajată în incinta așezământului monahal.

Alături de soborul slujitor format din preoți și diaconi, au fost prezenți clerici din Protopopiatele Buzăul Transilvan și Sfântu Gheorghe, preoți din alte eparhii ale țării, precum și duhovnici, stareți și starețe de la mănăstirile din cuprinsul Episcopiei Covasnei și Harghitei.

După slujba de sfințire a bisericii, Preasfințitul Părinte Nestor a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat importanța târnosirii unui sfânt locaș :„ Dăm slavă lui Dumnezeu pentru bucuria duhovnicească prilejuită de sfințirea bisericii închinate Sfântului Ioan Botezătorul, un adevărat locaș de rugăciune și o adevărată catedrală. Slujba de sfințire este o rânduială liturgică profundă, în care fiecare gest și rugăciune are semnificație dogmatică și spirituală, punându-ne în continuitate cu începuturile zidirii de biserici, după voia lui Dumnezeu.”

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul împărtășirii clerului și a credincioșilor, Preasfințitul Părinte Nectarie a rostit un cuvânt de învățătură despre pericopa evanghelică a Duminicii a 8-a după Rusalii, în care este relatată înmulțirea pâinilor în pustie: „Sfânta Evanghelie pe care am ascultat-o astăzi, în Duminica a 8-a după Pogorârea Duhului Sfânt, este rânduită din Evanghelia după Sfântul Matei, capitolul 14, de la versetul 14 până la versetul 22. Dacă ne uităm în calendar, găsim mențiunea acestei duminici sub denumirea Înmulțirea Pâinilor.

Evanghelia și Duminica de astăzi ne arată chipul tainic al lucrării nevăzute din Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Ceea ce vedem astăzi cu ochii noștri este o imagine a mulțimii din preajma Mântuitorului. Poate nu suntem cinci mii, dar suntem mulți și suntem chemați să fim parte din această lucrare.

Sfânta Evanghelie ne descoperă că Mielul care S-a jertfit pentru păcatele lumii este viață și răscumpărare. La începutul Evangheliei, Matei ne spune că Mântuitorul i-a vindecat pe toți bolnavii de față. Și știm, din alte Evanghelii, că dacă s-ar fi scris toate minunile Lui, lumea n-ar fi putut cuprinde cărțile.

Aceasta este lucrarea Lui Dumnezeu, care se săvârșește din veac și până în veac. O completare firească a acestei lucrări este Sfânta Liturghie. Ale Tale, dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate. Toate sunt ale Lui Dumnezeu și toate trebuie să se întoarcă la El. Viața noastră trebuie să se întoarcă spre Domnul. Vindecările Sale arată că întâi ne vindecă sufletește, prin Taina Spovedaniei. Ne vindecă atunci când ne spovedim și ne mărturisim păcatele, chiar dacă ne este greu.

Inima ni se încordează, ne este rușine și simțim neputință. Dar, așa cum spun părinții contemporani, trebuie să ne privim în oglinda conștiinței în fața duhovnicului, ca și cum L-am avea pe Hristos în față. Nu trebuie să ne întoarcem la casele noastre așa cum am venit, ci schimbați, iertați și împăcați cu Dumnezeu. Dacă reflectăm cu adevărat la Evanghelia de astăzi, aceasta pătrunde în viața noastră și nu ne mai este greu să ne întrebăm: Cum a primit Hristos această mulțime? De obicei, știm că oamenii Îl rugau să vindece. Iar El îi întreba: „Crezi tu că pot să fac aceasta?” Și răspunsul era: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele.”

Dar noi nu avem întotdeauna această credință. Avem îndoiala ucenicilor: „Cum să se împlinească o minune din cinci pâini și doi pești?” Aceasta este taina. Aceasta este lucrarea Sfintei Liturghii. Hristos se frânge, Se împarte și nu Se desparte. Cei care Îl primesc cu vrednicie, primesc iertare și viață veșnică. Chiar dacă omul contemporan e adesea ispitit să nu creadă, Dumnezeu ne încredințează că El este Lumina vieții. El este Calea, Adevărul și Viața.

Fără El, nu putem face nimic. Aceștia suntem noi, adesea ne înfruntăm propriile orgolii, propriile slăbiciuni. Dacă am avea recunoștință pentru tot ce a lucrat Dumnezeu în viața noastră, în familiile noastre, în prieteniile noastre, viața ar fi o viață de mulțumire.”

Toți credincioșii prezenți au avut binecuvântarea de a intra în sfântul altar și de a se închina la Sfânta Masă, după rânduiala liturgică specifică slujbei de sfințire a unei biserici.

Numeroși credincioși din satele învecinate și din județele limitrofe au luat parte la această sărbătoare, iar mulți dintre ei s-au împărtășit cu Sfintele Taine.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Andrei a adus mulțumire Preasfințiților Părinți Nestor și Nectarie pentru bucuria de a fi împreună la acest moment de aleasă cinstire, Preacuviosului Părinte Stareț, preoților slujitori, viețuitorilor mănăstirii și tuturor credincioșilor prezenți la acest eveniment bine plăcut lui Dumnezeu și a rostit un cuvânt de învățătură: „Mare bucurie s-a făcut în această sfântă mănăstire, bucurie pe care ani buni o vom păstra în sufletele noastre. În Cartea a Treia a Regilor se vorbește despre sfințirea Templului lui Solomon din Ierusalim, unde se spune: „Să fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea spre casa aceasta.” Știm din viețile Sfinților că mănăstirea este poarta cerului, locul împlinirilor și ușa lui Dumnezeu care se deschide pe pământ. De aceea doresc să vă transmit  acest mesaj: evenimentul acesta al sfințirii este unul mare și sfânt, o dovadă a credincioșiei și a jertfelniciei acestei obști monahale.

Biserica este simbolul recunoștinței față de Dumnezeu, semnul binecuvântării revărsate asupra acestei comunități creștine, pentru că mănăstirea nu poate exista fără sprijinul și rugăciunile credincioșilor. De aceea, doresc să așez în sufletele frățiilor voastre acest mesaj. Nașteți copii sfinți, ca să devină călugări sfinți, preoți sfinți și episcopi sfinți, pe care să nu-i mai judecați niciodată.

Ce este biserica sfințită? Este ofranda credincioșilor adusă lui Dumnezeu. Dacă până la sfințire o biserică aparține ctitorilor, în momentul sfințirii o închinăm lui Dumnezeu, iar El ne-o dăruiește înapoi sfințită.”

Preacuviosul Părinte Ignatie Cernat, starețul mănăstirii, a rostit un cuvânt de mulțumire în care a evidențiat lucrarea lui Dumnezeu în zidirea și împodobirea bisericii, precum și jertfelnicia celor care au sprijinit înfăptuirea acestui așezământ.

În semn de prețuire pentru râvna și lucrarea desfășurată în ogorul Bisericii, Preasfințitul Părinte Andrei i-a oferit părintelui stareț Crucea Eparhială pentru clerici, cea mai înaltă distincție a Episcopiei Covasnei și Harghitei.

În continuare, au fost oferite două diplome de apreciere pentru doi tineri, Bularca Ana Sabrina și  Boiciuc Nicolae, absolvenți ai Liceului Teoretic „Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului care au obținut rezultate deosebite la examenul de Bacalaureat din sesiunea 2025.

Evenimentul s-a încheiat cu o slujbă de pomenire pentru Preacuviosul Părinte Arhimandrit Gheorghe Avram, ctitorul mănăstirii, trecut la cele veșnice.

© Episcopia Covasnei și Harghitei