Astăzi, 16 noiembrie 2025, în Duminica a 25-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Paraclis Episcopal „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

Sub protia Preasfinției Sale au slujit un sobor de preoți și diaconi, iar numeroși credincioși au luat parte la Sfânta Liturghie, aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra comunității.

În cadrul Sfintei Liturghii, la momentul chinonicului, Ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură, tâlcuind pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol Luca rânduită pentru această duminică. Preasfinția Sa a subliniat învățăturile duhovnicești ale textului biblic și chemarea fiecărui creștin la lucrarea faptelor bune, spre dobândirea mântuirii.
„. Am ascultat în cadrul Dumnezeieștii Liturghii pericopa evanghelică cu Samarinianul Milostiv, pe care o găsim în Evanghelia după Luca în capitolul 10, versetele de la 25 la 37.

Dragii mei, ori de câte ori citim parabola Samarianului Milostiv, o facem cu multă emoție.

În primul rând, mesajul pe care îl transmite Pilda nu este ușor de împlinit. Ce ne spune Pilda? Ne spune că un om simplu se cobora de la Ierusalim la Ierihon.
Un singur lucru ne spune evanghelistul, că pe cale este atacat și prădat de către tâlhari. Ce mai știm din Sfânta Evanghelie? Evanghelistul nu dă nici numele celui care a fost atacat, dar nu ne dă nici numele tâlharilor care l-au atacat.

Nu știm cine erau aceștia. În Evanghelie atât ni se relatează. Aceștia l-au dezbrăcat, l-au bătut și l-au lăsat aproape mort.

Aș vrea să scot în evidență câteva atitudini omenești. În primul rând în Evanghelia de astăzi avem trei atitudini. Omul contra om, omul trecând pe lângă om și omul care îi este alături.

Să vedem omul împotriva omului ce face fără nici un motiv. Îl bate, îl dezbracă și îl lasă aproape mort. Și acum intră în ecuație două categorii ale slujitorilor templului din Ierusalim.

Avem de a face cu un rabin și cu un preot al legii vechi. Ne spune evanghelistul că aceștia au trecut pe lângă el fără să se uite la el. Acum, dacă citim cu atenție în Cartea Levitic a Vechiului Testament, să știți că Vechiul Testament nu prea le dădea dreptul să facă multe lucruri slujitorilor de la templu.

În primul rând, slujitorii nu aveau dreptul să se atingă de mort. Nu mai puteau să slujească. Nu aveau voie să se apropie de mort. Oarecum, slujitorii templului erau îndreptățiți.

Au trecut pe alături. Noi, în creștinism, ce am fi spus? Ne-am fi așteptat ca preotul să meargă să-l ia în brațe, să-l pună în mașină și să-l ducă unde? La spital. Un gest foarte frumos.

Și așa este. În creștinism, noi suntem iubitori de aproapele. N-au făcut-o. Nu s-au atins de el. Refuzul a fost, oarecum, din punct de vedere cultic, justificat.

Un om și viața lui, am spune credincioșii, că este mai presus decât legile Vechiului Testament. Mântuitorul în Predica de pe munte, așa de frumos vorbește în Evanghelia după Luca, în capitolul 6, versetul 31, când spune, precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea lor.

Și acum intră în ecuație samarineanului. Noi știm că samarinenii cu iudeii nu s-au împăcat niciodată. Samarinenii făceau parte din tribul israelit, dar erau veniți din Mesopotamia.

Și venind dintre triburile păgâne, au adus cu ei unele obiceiuri. Au venit și s-au stabilit în cetatea numită Samaria. Samarinenii, după ce au intrat în conflict cu iudeii, nici nu mai mergeau la templu din Ierusalim, ci și-au zidit templul pe muntele Garizim. Aduceți-vă aminte de discuția Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob.

Un samarinean a trecut pe calea aceea. Și auziți ce ne spune Sfânta Evanghelie. Era călător și el pe drumul amenințător.

Îl observă pe rănit care zăcea chinuindu-se.
I se face milă de el și se apropie de el. Îi leagă rănile, toarnă pe ele untdelemn și vin, apoi îl pune pe dobitocul său și îl duce la o casă de oaspeți și i-a purtat grijă de el.

Adică a rămas peste noapte împreună cu el. Un gest extraordinar de frumos. Și acum intră încă un personaj în discuție, intră gazda. A doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis, poartă grijă de el și ce vei mai cheltui când mă voi întoarce, eu îți voi da înapoi. Samarineanul, cum vă spuneam, rămâne peste noapte cu el, îl îngrijește și nu îl părăsește.

Mântuitorul vrea să ne transmită nouă credincioșilor că atitudinea sau slujirea Samarineanului n-a făcut altceva decât a avut un aspect în primul rând instituțional și în al doilea rând individual. De ce, individual? L-a pansat, i-a legat rănile, a turnat pe ele untdelemn și vin.

Nu știm dacă era medic sau nu Samarineanul, doar atât știm. L-a ajutat și apoi ce a făcut? Instituțional l-a adus la spital, la gazda de oaspeți.

L-a dus la o gazdă, l-a dat în primire și îi spune, poartă grijă de el și când mă voi întoarce, ce vei mai cheltui, îți voi da înapoi. Samarineanul, n-a avut niciun motiv ca să se apropie de iudeul bolnav. Să nu uităm că între ei, între samarineni și între iudei era o barieră puternică.

Ori acest samarinean a rupt bariera Urii. Ura are o barieră mare care nu se lasă ruptă. Și totuși, samarineanul a rupt această barieră a urii. L-a ajutat pe bolnav.

În primul rând, să cugetăm foarte mult la cele trei atitudini ale Evangheliei. Omul contra om, fără motiv, dar și la omul care trece pe alături și apoi vine omul pentru om. În care din cele trei atitudini ne găsim noi dacă ieșim acum din catedrală și întâlnim un om bolnav care zace pe moarte.

Atitudinea omului pentru om ne spun Sfinții Părinți și în special Sfântul Teofilact care zice: ,,Atunci se va schimba totul, lumea, societatea și răsplata lui Dumnezeu nu va întârzia când tu ești mai bun decât mine. Iar ziua de mâine va fi mai semină decât ziua de astăzi..”

Bolnavule, tu ești mai bun decât mine, care a spus Samarineanu din Evanghelie, Te îngrijesc și te duc la spital, te duc să aibă cine te îngrijii și plătesc pentru tine. Gesturile, atitudinea în societate lasă de multe ori vorbe grele.

De aceea, cu gesturile și cu atitudinea și felul în care știm să ne arătăm bunătatea inimii, schimbă vorbele rele în vorbe bune. Unde ne aflăm? Unde ne regăsim? Om contra om, om pe lângă om sau om pentru om? Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți. Amin!”

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Ecclesia” a Catedralei Paraclis Episcopal, care a înfrumusețat slujba prin cântările sale.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu