Astăzi, în duminica a 29-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a slujit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa le-a vorbit credincioșilor despre pilda vindecării celor zece leproși:

„Am ascultat astăzi, pericopa evanghelică a Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, din capitolul 17, versetele 12 până la 19. Versete care pomenesc de vindecarea celor zece leproși. Singurul care pomenește de vindecarea acestora este Evanghelistul Luca. Iisus mergea spre Ierusalim, era ultimul său drum înainte de Sfintele Sale Pătimiri, era drumul Său spre moarte și spre Înviere. Era undeva la granița dintre Samaria și Galileea, de aceea Evanghelistul Luca ne spune: „Intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe” (Luca 17, 12). Noi știm că acești leproși, în acea perioadă, când erau depistați cu această boală erau scoși din cetate, locuiau în morminte, izolați și lăsați acolo. Evanghelistul Luca ne spune „Și, văzându-i, El le-a zis: Duceți-vă și vă arătați preoților. Dar, pe când ei se duceau, s-au curățit.” (Luca 17, 14) De ce credeți că Fiul lui Dumnezeu i-a trimis pe cei zece leproși să meargă și să îi caute pe preoți? Preotul în Legea Veche era și medic și el constata dacă boala s-a vindecat sau nu, mergând astfel spre preoți s-au tămăduit. Părinții bisericii ne spun că acolo unde este preotul este glasul lui Dumnezeu, unde este preotul este Harul lui Dumnezeu, unde este preotul acolo sunt Sfintele Taine pentru că această lucrarea sacramentală a preoției dă garanția încă de pe pământ că moștenim Împărăția Cerurilor. Cei zece bolnavi, mergând pe cale, au văzut că s-au vindecat: „Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.” (Luca 17, 15) Nouă dintre ei erau iudei, iar unul dintre aceștia era samarinean. Cel din urmă, văzând minunea, s-a întors la Mântuitorul Hristos, îi mulțumește și cade în genunchi, „Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Iar acela era samarinean.” (Luca 17, 16) Comentatorii biblici spun că mai important era ce va spune Dumnezeu despre cel vindecat, decât ce spune omul după vindecare, iar Iisus îi spune samarineanului recunoscător: „Ridică-te și du-te! Credința ta te-a mântuit!”(Luca 17, 19). În greaca veche, acest cuvânt “ridică-te”, înseamnă te-ai izbăvit, te-ai tămăduit de boală. Sfântul Teofilact Mărturisitorul spune așa: „Intrarea în legătură cu Iisus înseamnă începutul mântuirii, nu și mântuirea”. Noi am intrat în legătură cu Iisus când ne-am botezat, dar mântuirea se câștigă cu multă trudă, cei zece leproși s-au vindecat, dar nouă din ei nu s-au mai întors să aducă recunoștință Celui care i-a vindecat. Mesajul evangheliei de astăzi este recunoștința, astfel Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune în omilia lui: „Nu uitați pe cel ce vă miluiește și pe toți ce care v-au făcut cândva bine, pomeniții în rugăciune”. Unul dintre cele mai grele cuvinte pe care omul îl rostește pe gura lui este cuvântul mulțumesc. De aceea trebuie să fim recunoscători, de la părinții care ne-au născut, dascălii care ne-au învățat și pe toți cei care în decursul vieții ne-au ajutat, iar dacă sunt trecuți în lumea de dincolo să mergem cu o lumânare la mormintele lor și să strigăm din adâncul inimii, mulțumesc pentru toate câte mi-ai făcut pe pământ. Poporul român are o vorbă tare frumoasă, recunoștința este floare rară! Facerea de bine și cu recunoștința ar trebui să înflorească mereu în sufletele noastre, fiți recunoscători pentru că Dumnezeu este recunoscător cu noi atunci când cerem mila și ajutorul Lui. Să învățăm din pilda celor zece leproși să fim recunoscători”

Răspunsurile la strană au fost oferite de corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale.

© Episcopia Covasnei și Harghitei