Duminică, 1 noiembrie 2026, în Duminica a 22-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Paraclis Episcopal „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Ecclesia” a Catedralei Paraclis Episcopal.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a tâlcuit Evanghelia bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr, evidențiind responsabilitatea creștinului față de aproapele aflat în suferință și adevărul vieții veșnice.

„Duminica de astăzi este duminica care ne vestește nouă nemurirea sufletului. Parabola din Evanghelia de astăzi se desfășoară în două planuri: primul plan aici, pe pământ, și al doilea plan dincolo, în viața cea veșnică, după moarte. Eternitatea este un adevăr cu care ne vom confrunta cu toții când vom pleca din această lume.”

Referindu-se la bogatul din parabolă, Preasfințitul Părinte Andrei a subliniat că acesta nu este condamnat pentru că avea avere, ci pentru felul în care a ales să o folosească, ignorând suferința celui aflat chiar la poarta sa.

„El este personajul negativ al parabolei, dar nu pentru că era bogat, ci pentru că își folosea bogăția în propriile lui plăceri.  Bogatul acesta nu este un personaj negativ pentru că era bogat, ci pentru că își folosea bogăția doar în propriile lui plăceri. Nu era vinovat, dar era responsabil față de nevoile lor.”

Ierarhul a atras atenția asupra păcatului indiferenței, amintind că bogatul nu i-a făcut neapărat un rău direct lui Lazăr, însă nu a arătat niciun interes față de suferința acestuia.

„Nu știm dacă a făcut vreun rău, dar avem probe că nu a făcut binele. N-a făcut bine, de ce? Pentru că zilnic trecea pe lângă Lazăr și odată nu s-a uitat la el.”

În continuare, Preasfinția Sa a evidențiat contrastul dintre nepăsarea bogatului și mila arătată de făpturile necuvântătoare față de săracul bolnav și flămând:

„Câinii aveau sufletul mai bun decât bogatul nemilostiv. El n-a făcut rău pe pământ, dar nu l-a interesat. Păcatul indiferenței. Câinii au avut sufletul deschis și mergeau și îi lingeau bubele.”

Pornind de la această imagine evanghelică, ierarhul a arătat că viața pământească nu reprezintă sfârșitul existenței, iar faptele omului au urmări dincolo de moarte.

„Viața nu se termină la ușa mormântului. Trupul merge în pământul din care a fost luat, iar sufletul merge în mâna lui Dumnezeu.”

Preasfințitul Părinte Andrei a îndemnat credincioșii să nu se amăgească gândind că totul se încheie odată cu moartea, ci să fie conștienți de veșnicia sufletului și de responsabilitatea pentru faptele săvârșite în această viață.

„Mulți cred că aici, pe pământ, se termină totul. Nimic mai amăgitor! Nu se termină totul, dragilor, ci sufletul este veșnic, pentru că veșnic este Dumnezeu, Iubitorul de oameni.”

În încheierea tâlcuirii, ierarhul a amintit că Dumnezeu ne-a oferit prin Sfânta Scriptură și prin rânduiala Bisericii călăuzirea necesară pentru urcușul duhovnicesc și dobândirea Împărăției Cerurilor.

„Noi avem rânduiala Sfintei Biserici, avem Sfântul Sinod de care ascultăm, avem clerul, avem cinul monahal, care sunt pentru noi lumină și urcuș duhovnicesc către scara Împărăției Cerurilor. Cu toții nadăjduim în mila lui Dumnezeu și ne rugăm, așa cum spunem într-un verset din cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii: ,Sfârșit creștinesc și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos.”

La final, Preasfințitul Părinte Andrei i-a îndemnat pe credincioși să se pregătească pentru perioada Postului Nașterii Domnului prin post, rugăciune și chemarea lui Dumnezeu în ajutor, împărtășindu-le urări de sănătate, pace și bucurie duhovnicească.

© Episcopia Covasnei și Harghitei