Vineri, 16 mai 2025 s-au încheiat manifestările cultural-religioase dedicate Episcopului Melchisedec Ștefănescu, desfășurate la Roman în perioada 10-16 mai, cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Părinte Ioachim. La ediția cu numărul 25 a Zilelor „Episcop Melchisedec Ștefănescu” au participat, alături de ierarhi și preoți, mulțime de pelerini veniți din toate zonele Eparhiei Romanului și Bacăului.

În fiecare an, la mijlocul lunii mai, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului comemorează viața și faptele celui mai luminat episcop al românilor și vrednic urmaș al apostolilor pe scaunul vlădicesc de la Roman, unul dintre cei 77 de ierarhi care au menținut vie frumusețea trăirii Ortodoxiei românești de-a lungul celor peste 600 de ani de istorie neîntreruptă. Viața sa sfântă și faptele uimitoare i-au zugrăvit chipul nemuritor în conștiința Bisericii, rămânând pentru eternitate o făclie aprinsă în sfeșnicul timpului, care a mărturisit Ortodoxia credinței unui neam binecuvântat de Dumnezeu. 

În ultima zi a celei de a XXV-a ediții a manifestărilor cultural-religioase prilejuite de împlinirea a 133 de ani de la nașterea în ceruri a Episcopului Melchisedec Ștefănescu (10-16 mai), cunoscute sub denumirea de Zilele „Episcop Melchisedec Ștefănescu”, Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită de un sobor de 20 de preoți din administrația eparhială având în mijloc cinci dintre ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, și Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopulul Episcopiei Ortodoxe Române a Irlandei și Islandei.

În timpul Sfintei Liturghii soborul slujitorilor a înălțat rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile revărsate de Dumnezeu asupra Eparhiei Romanului și Bacăului și a ierarhului său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim. Totodată, au fost înălțate rugăciuni de pomenire a Ierarhului Melchisedec și a membrilor familiei sale trecuți în veșnicia lui Dumnezeu.

Cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor de către Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, prezent pentru prima dată în Eparhia Romanului și Bacăului, în calitate de ierarh al Bisericii. Pornind de la un verset (Matei 11, 29) din pericopa evanghelică a zilei, Preasfinția Sa a vorbit despre semnificația moral-teologică a două virtuți pe care Episcopul Melchisedec Ștefănescu le-a manifestat în misiunea sa de ierarh al Eparhiei Romanului raportându-se la modelul Hristos, și a subliniat faptul că îndemnul evanghelic Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima este adresat tuturor credincioșilor, indiferent de rolul pe care fiecare îl are în societate: 

„Medităm pentru câteva clipe la semnificația zilei de astăzi în așa fel încât să statornicim o lecție practică de viață pentru noi cei care am venit la Catedrala din Roman să-l pomenim pe vrednicul de amintire, Episcopul Melchisedec Ștefănescu. Meditația de astăzi pornește de la textul evanghelic pe care l-am ascultat și mai ales la un verset pe care îl știți foarte bine și noi îl auzim mereu rostindu-se. Domnul se adresează ucenicilor și ni se adresează și nouă spunând: Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima. Acest verset aș vrea să-l asociez celui pe care îl pomenim astăzi în mod deosebit, dar dorind în același timp să prelungim mesajul pe care biserica ni-l transmite în cheie practică, dar și personală, pentru noi. Ce înseamnă a fi blând cu inima sau smerit cu inima, ne învață Domnul. E una să citești despre cum ar trebui să se întâmple lucrurile, alta să auzi din gură în gură anumite lucruri și alt lucru e să vezi întrupat ceea ce tu ai vrea să pui în practică, în cel ce-l ai în fața ta și de aici această pedagogie, această metodologie care ține de o pedagogie: învățăm să facem lucrurile în Biserică prin exemplu, de aceea Domnul ne cere și ne invită generos să fim atenți la modul în care El trăiește. Și acum când vine vorba de blândețe și de smerenie, asociindu-le cu chipul Episcopului Melchisedec și cu chipul slujitorului lui Hristos în general. Ce înseamnă să fii blând? Nu înseamnă să fii lipsit de atitudine, nu înseamnă să îți exprimi cu temă demnitatea într-un context în care ți se cere, ci dimpotrivă, și este o putere mare pe care Hristos ne-o arată și ne introduce în ea. Blândețea înseamnă să stai nemișcat în slavă și în ocară, așa ne explică părinții și mai ales Sfântul Ioan Scărarul. Acest lucru îl traduce Mitropolitul Bartolomeu al Clujului care avea o axiomă foarte frumoasă, în sensul în care traduce blândețea în planul vieții practice, spunând să fii atent să nu amețești atunci când ești în vârful muntelui, dar în același timp să nu disperi în adâncul prăpastiei. Așadar, când cineva te laudă, măsurat sau nemăsurat, interesat sau dezinteresat, să-ți aduci aminte că unele lucruri pot fi adevărate, dar altele sunt mincinoase pentru ca cel care te laudă să capete trecere înaintea ta, dar în același timp să-ți aduci aminte că atunci când cineva te judecă în dreptate sau exagerat, iarăși unele lucruri sunt adevărate, pot fi adevărate, însă altele sunt exagerate și în sensul acesta să nu disperi. Tu ești cu toate ale tale și când ești în înălțime, dar și când ești în prăpastie. Iar episcopul, în mod special, poate să trăiască aceste două sentimente la foarte scurtă distanță unul de celălalt, în sensul în care nu de puține ori este înălțat până la ceruri, prin slava care i se oferă, prin cinstea care i se cuvine ca reprezentant al lui Hristos, dar nu de puține ori este și umilit, este și condamnat, este și judecat foarte tare pentru că în cârca lui stă o întreagă eparhie, stau mănăstiri, stau parohii, stau decizii pe care i se cere să le ia cu foarte multă înțelepciune și de aici și cea de-a doua virtute exprimată de Domnul în sensul de a învăța de la El smerenia. Nu se poate înțelege blândețea în afară de smerenie pentru că smerenia te face să nu-ți faci iluzii nici când ești prea sus așezat. Dar tot smerenia îți ajută să nu disperi atunci când ești prea condamnat, în sensul că smerenia te face să te simți așa cum ești tu. Uneori lucrurile îți ies bine, alteori îți ies mai puțin bine. Uneori primești cinste pe dreptate, alteori primești cinste exagerat. Uneori ești judecat pe dreptate, dar de foarte multe ori ești judecat pe nedrept. Atunci această stabilitate de a nu te mișca foarte repede în funcție de contextul pe care tu îl trăiești, îți este dat mai ales de smerenie. Așadar, blândețe și smerenie. Blândețe ca statornicie în ceea ce ți se întâmplă, fără să condiționezi atitudinea ta de reacția celor din jurul tău, iar smerenia, de a primi totul ca din mâna lui Dumnezeu, care El Însuși este smerit. Sf. Isaac Sirul spune că smerenia este veșmântul lui Dumnezeu”. 

Totodată, Preasfinția Sa a remarcat faptul că blândețea și smerenia Episcopului Melchisedec Ștefănescu și a oricărui credincios care este implicat în viața bisericii, cleric sau mirean, își au izvorul în trei elemente care trebuie să facă parte din viața oricărui creștin: liturghia ca centru al vieții pastorale, chemarea numelui lui Dumnezeu în rugăciune și conștiința lucrului bine făcut:

„Mai adaug încă o idee. Tot privind cu admirație la chipul luminos al Episcopului Melchisedec pe care îl pomenim astăzi. De unde resursă pentru blândețe? De unde resursă pentru smerenie? Și aș spune, mai ales dintr-un lucru. Pentru a argumenta această direcție mă voi folosi de Psalmul 115 unde se exprimă trei lucruri foarte importante pe care le-aș suprapune peste misiunea Episcopului Melchisedec, făcând în același timp trimitere spre viața noastră duhovnicească în Biserică, așa cum ne străduim să o avem: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? A-I răsplăti, a-I mulțumi se vede mai ales în Liturghie și răspunde: paharul mântuirii voi lua, numele Domnului voi chema, făgăduințele mele le voi plini înainte Domnului, în fața poporului Său. Aici regăsim trei elemente foarte importante pe care le socotesc resurse ale Episcopului Melchisedec, dar resurse ale slujitorilor Bisericii și ale slujitorilor în general ai lui Hristos, așa cum ne dorim să fim în Biserică. Și anume: El a fost mai înainte de orice păstor, săvârșitor de Liturghie și de aici: paharul mântuirii voi lua. Paharul mântuirii este potirul euharistic, este Liturghia care este și viața Bisericii și noi suntem chemați pentru a trăi din belșug viața de care Hristos ne îngăduie să ne apropiem cu frică și cutremur, pentru că Domnul spune: cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață în el. Dacă vrem să avem viață acolo unde Dumnezeu ne-a așezat, este nevoie să ne apropiem de Trupul și Sângele Domnului pentru ca El să trăiască în noi, să putem spune cum Sfântul Apostol Pavel s-a exprimat: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Așadar, Liturghia a fost centrul vieții pastorale a Episcopului Melchisedec și mai înainte de orice, orice preot, orice slujitor al Bisericii, așază Liturghia ca punct de plecare pentru toate activitățile din misiunea sa pastorală. Al doilea element și a doua resursă pentru blândețea și smerenia de care a dat dovadă este această chemare a numelui Domnului, după cum spune psalmistul: Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema. Repetarea numelui Domnului care este Rugăciunea Inimii sau Rugăciunea Neîncetată despre care Sf. Apostol Pavel, la I Tes. 5, 17, spune: Rugați-vă neîncetat. Când ne rugăm neîncetat mintea noastră se transformă în Biserica Dumnezeului Celui viu și apoi inima noastră însoțește mintea cu simțirea ei și face din viața nostră prezența lui Hristos neîntreruptă. Unul dintre părinții contemporani va și spune această realitate, atunci când zice: cum îți sunt gândurile așa îți este viața (Părintele Tadei de la Vitovnița). Dacă Hristos locuiește în mintea noastră ca într-o biserică, biserică ne este viața noastră. Tot ce facem în biserică, vom face și în viața noastră obișnuită pentru că Hristos este oaspetele de seamă, prezență neîntreruptă și nu există bogăție mai mare decât prezența neîntreruptă a lui Hristos. Cine Îl are în mintea sa și apoi în inima sa, din Darul Duhului Sfânt, pe Hristos, are viața frumoasă și orice s-ar întâmpla în jurul său, nu privește cu frică sau cu neîncredere pentru că Îl simte pe Hristos care astăzi permanent ca direcție, ca Cel care luminează mintea și încălzește inima, ca Cel care îl face să treacă cu încredere prin toate experiențele pe care Dumnezeu îngăduie să i se întâmple. Așadar, cel de-al doilea reazem, cea de-a doua resursă pentru blândețe și smerenie este chemarea numelui Domnului și să facem din viața noastră o permanentă rugăciune. Timpul mort, în orice clipă, în autobuz, în așteptarea medicului, mergând la școală, la serviciu sau oriunde, să fie prilej de a chema numele lui Dumnezeu: Doamne Iisuse, miluiește-mă! Nu întâmplător, cea mai frecventă rugăciune în biserica noastră este Doamne miluiește! Este sinteza tuturor rugăciunilor și la îndemâna tuturor. Avem această șansă ca, chemând numele lui Dumnezeu, El să vină în viața noastră și viața noastră să devină prezență, și trupul și mintea și inima să devină biserică a Dumnezeului Celui viu. Cel de-al treile element prezent în cuvântul psalmistului: Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea întreg poporului, cuvinte pe care le traducem ca fiind conștiința lucrului bine făcut. El a fost episcop și a primit această misiune de la Dumnezeu cu foarte multă responsabilitate. A făcut tot ce a știut cel mai bine pentru ca misiunea Biserici să meargă înainte, pentru ca Hristos să fie propovăduit, pentru ca El să fie parte din viața credincioșilor, a păstoriților Săi, împreună cu preoții care erau rânduiți să-i așeze în această lucrare a mântuirii. Așadar, cel ce-al treilea element, și aici se aplică la tot poporul care suntem astăzi aici, pentru ca să fim blânzi și smeriți și să putem să-I urmăm Domnului, ni se cere să avem conștiința lucrului bine făcut acolo unde Dumnezeu ne-a așezat. Dacă suntem profesori, să ne facem treaba cu conștiinciozitate, dacă suntem ingineri să ne facem lucrarea cu frică de Dumnezeu. Ceea ce avem de făcut, să nu fie de ochii oamenilor și să nu-i înșelăm pe oameni făcând lucrurile altfel decât deontologia profesională. Dacă Dumnezeu ne-a pus preoți în Biserică, să fim cu frică de Dumnezeu și cu rușine de oameni. Dacă Dumnezeu ne-a pus să fim funcționari oriunde, să fim iarăși responsabili de munca pe care Dumnezeu ne-a pus-o la îndemână. Sfințenia nu este legată doar de a fi cleric sau a fi călugăr sau a fi cuvios într-o mănăstire, ci înseamnă a fi conștient că locul în care te-a pus Dumnezeu este contextul în care tu însuți poți deveni sfânt. Așadar, cel de-al treilea element pe care e foarte important să-l reiterăm în viața noastră este să încercăm să facem la maximum ceea ce Dumnezeu ne cere în locul în care ne-a așezat. Judecata noastră se va face nu pentru că nu am fost preoți sau călugări, ci judecata noastră se va face pentru că fiind ceva, nu ne-am împlinit datoria cu conștiinciozitate”.

La finalul Sfintei Liturghii, în cea de-a doua parte a evenimentului închinat Episcopului Melchisedec Ștefănescu, preotul consilier Valentin Băltoi a nominalizat elevii seminariști care s-au calificat la etapa națională a Olimpiadei de Religie pentru seminarii și licee, a Olimpiadei de Limbi Clasice și la etapa inter-județeană a Concursului coralelor din zona Moldovei. Diplomele și premiile au fost oferite de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, care a răsplătit efortul depus de elevi, dar și de două cadre didactice ale Liceului Teologic, care au obținut rezultate meritorii la diferite concursuri școlare în ultimii ani: Arhidiaconul Alexandru Tecuceanu și Dra Anamaria-Irina Stoica.

Apoi, soborul ierarhilor, al diaconilor și al preoților slujitori, preoții veniți din cuprinsul eparhiei, oficialitățile prezente și toți pelerinii, în sunetul clopotelor și al cântărilor sfinte, s-au deplasat în procesiune de la Catedrala arhiepiscopală spre mormântul Episcopului Melchisedec unde a fost săvârșită slujba Parastasului și au fost depuse coroane de flori. 

Aici, în prezența mulțimii pelerinilor, a elevilor de la Școala Mușatinii și a preșcolarilor de la Grădina de Copii, cele două instituții educaționale ale Fundației „Episcop Melchisedec Ștefănescu”, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat cuvânt de învățătură în care a vorbit despre efortul depus în ultimul sfert de veac pentru promovarea personalității Episcopului Melchisedec Ștefănescu, în cadrul manifestării cultural-religioase Zilele „Episcop Melchisedec Ștefănescu” ajunse la cea de-a XXV-a ediție:

„De 25 de ani noi ne pregătim ca să punem pe piedestal valoarea unui om care a marcat timpul său ca nimeni altul, Episcopul nepereche Melchisedec Ștefănescu. Din mila lui Dumnezeu, atunci când am fost chemat la această demnitate de Ierarh al acestei de Dumnezeu păzite Eparhii a Romanului și Bacăului, una dintre cele mai vechi și istorice eparhii, care nu și-a schimbat scaunul episcopal niciodată am inaugurat o serie de sărbători cultural-religioase dedicate ilustrului ierarh romașcan. Noi, care facem parte din această eparhie, simțim duhul înaintașilor, al moșilor și strămoșilor, și mai ales de fiecare dată când citesc pomelnicul la proscomidiar cu ei care au trecut viața veșnică șezând pe scaunul vlădicesc de la Roman, parcă mă înfricoșează, dar mă și bucură pentru că au fost niște valori care au marcat timpul lor, fie din punct de vedere istoric, fie spiritual, fie pentru faptul că au ajuns la demnitatea de sfinți și reamintesc faptul că patru dintre episcopii Romanului au fost declarați sfinți ai Bisericii noastre. Deci iată responsabilitatea noastră de astăzi și împreună cu preoții și călugării și călugărițele, credincioșii și notabilitățile prezente astăzi, gândind la personalitățile care au fost aici, te bucuri, dar te și înfricoșezi. Frica ce se naște în suflet este frica de Dumnezeu, iar aceasta este o virtute. Când știi că Dumnezeu este creatorul tău și totul viază în jurul tău prin El, atunci este evident că ai o teamă pioasă care se transformă în virtute. De 25 de ani încercăm să-l prezentăm pe Episcopul Melchisedec în diferite ipostaze. Începând cu anul 2000, când am inaugurat o serie de manifestări cultural-religioase, concursuri școlare reunite în cadrul sărbătorii pe care am denumit-o Zilele „Episcop Melchisedec Ștefănescu”, am reușit să-l prezentăm pe Melchisedec ca ministru, ca profesor, ca membru al Academiei Române etc. Ce a făcut el se știe, dar de fiecare dată trebuie să rememorăm faptele lui și virtuțile lui. Dacă poporul are conștiința că face parte din biserica vie, atunci nu există nicio primejdie de care să ne fie teamă, pentru că Dumnezeu este cu noi. Acestora se adaugă ierarhii care se roagă lui Dumnezeu ca să ne structurăm în continuare identitatea creștină în amalgamul acestei lumi și în labirintul acesta în care ne mișcăm și suntem”. 

De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a amintit faptul că ediția de anul acesta a sărbătorii închinate Episcopului Melchisedec Ștefănescu este așezată de Eparhia Romanului și Bacăului în contextul mai larg al sărbătorilor dedicate de Biserica Ortodoxă Română Centenarului Patriarhiei și împlinirii a 140 de ani de autocefalie, Ierarhul romașcan fiind numit Părintele Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române:

„Sărbătoarea de astăzi o adăugăm la cele promovate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru că anul acesta serbăm Centenarul Patriarhiei, anul în care Părintele Patriarh împreună cu membrii Sfântului Sinod au reușit să aducă într-un buchet de flori spirituale multe evenimente care s-au făcut atât la Centrul patriarhal de la București, cât și în țară. Anul acesta facem amintire permanent de acest centenar, dar centenarul s-a realizat pentru faptul că Biserica noastră este bimilenară. Să nu uităm că avem un creștinism apostolic. Puține biserici și puține popoare se pot lăuda cu aceasta, iar anul acesta, când facem împlinirea celor 100 de ani de când Biserica noastră a devenit Patriarhie, cea mai înaltă organizare bisericească a Ortodoxiei, e bine să adăugăm și cealaltă sărbătoare, pentru faptul că tot anul acesta se împlinesc 140 de ani de când Biserica noastră a devenit autonomă și autocefală, iar episcopul pe care îl comemorăm astăzi este numit Părintele Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. În această calitate el a fost desemnat de Sinod să întocmească documentele pentru ca patriarhul de Constantinopol, sub a cărui jurisdicție bisericească eram în acea vreme, să devină autonomă, cu posibilitatea de a sfinți Sfântul și Marele Mir, unul dintre cele mai importante lucruri din Biserica noastră, cu care suntem pecetluiți și care ne dă putere”. 

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre însemnătatea acestei zile, despre viața inegalabilului ierarh al Romanului, de numele căruia este legată istoria eparhiei și a cărui amintire creștinii de astăzi o poartă în suflet ca pe o sfântă icoană a elocinței și sfințeniei unei vieți închinate slujirii totale a lui Dumnezeu.

La finalul cuvântului său, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a felicitat pe cei care au organizat această sărbătoare și a mulțumit pelerinilor veniți din întreaga Eparhie, elevilor, profesorilor, autorităților centrale și locale, precum și înalților ierarhi pentru împreună liturghisire în cetatea Romanului.

Apoi, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, precum și ierarhii prezenți, au depus coroane de flori la mormântul Episcopului Melchisedec, această zi de sărbătoare fiind și începutul zilelor orașului Roman.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Laudamus” al Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman, dirijat de preotul Vlad Nicușor Samoilă.

(Pr. V. B.)

Sursă: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului