În seara zilei de miercuri, la Catedrala Episcopală din Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc a fost săvârșită slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a fost citită o nouă parte din Canonul cel Mare al Sfântul Andrei Criteanul, rânduit de Biserică să fie împărțit în patru părți, citite succesiv de luni până joi, în prima săptămână a Postului Mare.

Răspunsurile liturgice au fost oferite la strană de obștea de maici a Mănăstirea Sfântul Ierarh Nicolae, sub îndrumarea Preacuvioasei Maici Stavrofora Minodora, stareța așezământului monahal, care au susținut prin cântare atmosfera de rugăciune și pocăință specifică acestei perioade.

La finalul slujbei Pavecerniței Mari, în cea de-a treia seară a Canonului Mare, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Filotei Mînzală, Eclesiarhul Catedralei Episcopale, a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură despre însemnătatea duhovnicească a Canonului Sfântului Andrei Criteanul și despre chemarea la pocăință în această perioadă binecuvântată a Postului Mare.

În cuvântul său, părintele arhimandrit a subliniat că acest ceas de rugăciune este „un ceas în care fiecare dintre noi intră în dialog cu sine, cu propria conștiință”, arătând că imnele Sfântului Andrei Criteanul devin pentru suflet „o adevărată școală a luptei cu păcatul”. A amintit că Pavecernița Mare, rânduială specifică mai ales mănăstirilor și celor sporiți duhovnicește, este în același timp o slujbă de mulțumire pentru ziua care a trecut și o rugăciune de cerere, prin care Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască o noapte cu pace și puterea de a începe o nouă zi în lucrarea celor bineplăcute Lui.

Referindu-se la pericopele evanghelice rânduite în aceste zile, părintele a arătat că ele ne cheamă la credință vie și la iertare, subliniind că „puterea credinței este condiția primirii jertfei postului nostru”, iar iertarea aproapelui devine măsura adevăratei noastre întoarceri la Dumnezeu.

Vorbind despre Canonul cel Mare, a spus că acesta „nu este doar un text poetic, ci o chemare la mărturisire personală și la trezire duhovnicească”. Cuvintele „Suflete al meu, suflete al meu, scoală-te, pentru ce dormi?” au fost evidențiate ca un strigăt adresat fiecăruia dintre noi, o invitație la ridicare din nepăsare și la asumarea propriei stări înaintea lui Dumnezeu.

Părintele a explicat că personajele Vechiului și Noului Testament amintite în Canon nu sunt simple figuri istorice, ci „chipuri ale sufletului nostru”: Adam – imaginea neascultării, Cain – simbolul invidiei și al înstrăinării, iar David – dovada că păcatul nu anulează posibilitatea întoarcerii. De asemenea, exemplele femeii păcătoase și ale vameșului arată că nimeni nu este exclus din milostivirea lui Dumnezeu.

În încheiere, părintele arhimandrit a îndemnat la trăirea conștientă a acestei perioade, arătând că timpul postului este „răspunsul nostru la chemarea lui Dumnezeu”, un timp al liniștii asumate și al libertății de a alege între zgomotul lumii și întâlnirea cu Hristos. „Să învățăm să ne pocăim; dacă ne pocăim, ne smerim, iar dacă ne smerim, iubim și iertăm”, a spus părintele, dorind tuturor un post binecuvântat, cu bucurie și cu vrednicie, pentru a ajunge cu inimă curată la slăvitul praznic al Învierii Domnului.

La finalul slujbei, Preasfinția Sa a adresat un cuvânt de binecuvântare credincioșilor prezenți, rugându-se ca Dumnezeu să le dăruiască putere duhovnicească, statornicie în nevoința postului și bucuria întâlnirii cu Hristos Cel Înviat. 

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu