În seara zilei de marți, la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc, a fost săvârșită slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a fost citită o nouă parte din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, rânduit de Biserică a fi împărțit în patru părți, citite pe rând, de luni până joi, în prima săptămână a Postului Mare.

Răspunsurile liturgice la strană au fost oferite de obștea de maici a Mănăstirii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc, sub îndrumarea Preacuvioasei Maici Stavrofora Minodora, stareța așezământului monahal.

La finalul slujbei Pavecerniței Mari, în cea de-a doua seară a Canonului Mare, Preacucernicul Părinte Teodor Eugen Bijec, Vicar Administrativ a adresat credincioșilor un cuvânt de învățătură despre pocăință, lupta cu păcatul și conlucrarea omului cu harul lui Dumnezeu.

Părintele a amintit cuvântul Sfântului Sofronie Saharov: „Nu cred într-o credință fără dogmă și într-un creștinism fără Biserică și fără asceză.” Și a subliniat că „nu poate exista o dreaptă credință fără o învățătură adevărată, corectă, după Dumnezeu, nu poate exista un creștin bun fără să iubească Biserica și fără să intre pe calea apropierii de Dumnezeu prin asceză.”

Vorbind despre sensul vieții duhovnicești, a arătat că „viața duhovnicească nu este o rețetă, nu este o listă de lucruri permise și interzise, ci este un fapt care trebuie să pornească dinăuntrul nostru, ca o renaștere a omului celui nou, prin Hristos, prin harul Său.”

Despre păcat și patimă, părintele a explicat: „Patima nu este altceva decât o energie sufletească întrebuințată rău, deviată.” Iar citându-l pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, a spus că păcatul începe prin gând: „În prima fază, gândul simplu nu este păcat, pentru că este oferta celui rău. Dar când omul începe să-l întoarcă pe toate fețele și să consimtă la el, atunci se naște păcatul.”

„Repetarea păcatului, identificarea omului cu păcatul pe care îl face, îl duce în punctul în care devine rob al păcatului. Și aceasta este cea mai cruntă robie, pentru că omul nu mai spune doar că a păcătuit, ci spune: așa sunt eu.”

În același timp, a arătat chemarea lui Dumnezeu la întoarcere: „Dumnezeu, prin glasul conștiinței și al Sfintei Biserici, ne strigă: Unde ești? Unde cobori? Întoarce-te!” Și a subliniat conlucrarea dintre voința omului și harul divin: „Noi dăm voința, Dumnezeu dă puterea. Facem un pas, iar Dumnezeu îl întărește. Pasul nostru nu-l poate face El în locul nostru.”

Referindu-se la Taina Spovedaniei, părintele a precizat: „Spovedania este primul pas al pocăinței, unde se iartă trecutul păcătos, dar mai intervine nevoința, care vindecă obișnuința.” Pentru că „patima are propria ei memorie”, iar lupta trebuie dusă cu stăruință.

Despre scopul faptelor bune, a subliniat: „Nu doar fapta bună este să fie scopul, ci prin faptă bună să devenim buni.” Și a adăugat că nu simpla moralitate este ținta, „ci refacerea deplină a chipului lui Dumnezeu în noi.”

În încheiere, părintele a îndemnat la asceză și înfrânare „fiecare la măsura noastră, dar să o facem”, pentru a urca treptele apropierii de Dumnezeu și pentru a trăi bucuria întâlnirii cu El, chemându-i pe credincioși să vină și să-i aducă și pe alții „cu vorbă bună” la această „mare și sfântă și mântuitoare întâlnire”.

În încheiere, Preasfinția Sa i-a binecuvântat pe credincioșii prezenți, rugându-se ca Dumnezeu să le dăruiască putere duhovnicească, statornicie în nevoință și bucuria întâlnirii cu Hristos Cel Înviat.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu