Duminică, 16 august 2026, în Duminica a 11-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea-Ciuc, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Andrei a pus în lumină, în mod deosebit, pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni, prăznuiți în fiecare an la 16 august. Ierarhul a pornit de la cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Însă noi propovăduim pe Hristos Cel Răstignit”, subliniind faptul că jertfa Sfinților Brâncoveni rămâne peste veacuri o mărturie vie a credinței asumate până la capăt. Referindu-se la domnia Sfântului Constantin Brâncoveanu, Preasfinția Sa a evidențiat legătura profundă dintre credință, cultură și viața Bisericii, amintind sprijinul acordat tiparului, școlilor, mănăstirilor și bisericilor, precum și colaborarea cu Sfântul Ierarh Antim Ivireanul. „A fost un exemplu de demnitate în credință și iubitor de familie și de neam”, a arătat ierarhul, evocând perioada brâncovenească drept una în care conducerea țării a fost înțeleasă ca slujire și responsabilitate față de Biserică și popor.

Preasfințitul Părinte Andrei a rememorat apoi momentul martiriului din 15 august 1714, când Sfântul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi – Constantin, Ștefan, Radu și Matei – și sfetnicul Ianache, a fost chemat să aleagă între lepădarea de credința ortodoxă și moarte. Ierarhul a subliniat puterea mărturisitoare a voievodului, care, după luni de temniță și chinuri, a rămas statornic în credință: „Împărate, averea mea cât a fost, Tu ai luat-o, dar de la legea mea creștină nu mă las. În ea m-am născut și am trăit, în ea vreau să mor”. Cu emoție, Preasfinția Sa a amintit și cuvintele adresate de domnitor fiilor săi înainte de jertfă: „Fiilor, aveți curaj, am pierdut tot ce aveam pe lumea asta. Nu ne-au mai rămas decât sufletele, să nu le pierdem și pe ele, ci să le aducem curate în fața Mântuitorului Iisus Hristos”.

În încheiere, Preasfințitul Părinte Andrei a evidențiat câteva dintre principalele virtuți ale familiei Brâncovenești: statornicia în credință, jertfa asumată, dragostea față de Biserică, familie și neam, precum și responsabilitatea față de societate. Sfântul Constantin Brâncoveanu a rămas un model de conducător creștin, pentru care puterea nu a fost un mijloc de stăpânire, ci o formă de slujire. „Nu mă las de credința mea” și „Doamne, fie voia Ta!” sunt, în cuvântul ierarhului, două mărturisiri care concentrează duhul vieții și jertfei sale, chemându-ne și pe noi „la păzirea credinței, a rânduielilor bisericești și a tot ceea ce se cheamă familie și neam creștinesc”.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a săvârșit două hirotonii, chemând la slujirea preoțească pe Preacuviosul Ierodiacon Ioil, iar la treapta diaconiei pe monahul Valerian.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale din Miercurea-Ciuc, împreună cu viețuitoarele Mănăstirii „Sfântul Ierarh Nicolae” din cadrul Centrului Eparhial.

©️ Episcopia Covasnei și Harghitei, Arhid. Alexandru Moroianu