În Duminica a V-a din Sfântul și Marele Post, 29 martie, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica Paraclis Episcopal „Sfinții Apostoli Petru, Pavel și Andrei” din Miercurea Ciuc.

Din sobor au făcut parte preoții slujitori ai parohiei și preacucernicii părinți diaconi, care au coliturghisit sub protia Preasfinției Sale. Raspunsurile la strană au fost oferite de corul de credincioși ai parohiei.

La slujbă au participat numeroși credincioși, care au luat parte cu evlavie la Sfânta Liturghie. Dintre aceștia, cei care s-au pregătit prin post, spovedanie și rugăciune s-au împărtășit cu Sfintele și Dumnezeieștile Taine.

În cuvântul de învățătură rostit la Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Andrei a tâlcuit Evanghelia Duminicii din Evanghelia după Marcu, punând înaintea credincioșilor sensul profund al drumului Crucii și al adevăratei măririi în Hristos. Pornind de la vestirea pătimirilor – „Și-L vor batjocori, și-L vor scuipa, și-L vor biciui, și-L vor omorî, dar după trei zile va învia” (Marcu 10, 34) – ierarhul a subliniat că urcușul spre Ierusalim este, de fapt, drumul jertfei și al mântuirii.

A evidențiat începutul acestui urcuș duhovnicesc, arătând că „Evanghelistul Marcu ne prezintă ultimul drum pământesc al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din Galileea spre Ierusalim”, unde „Iisus mergea înaintea lor, iar ei erau uimiți și cei ce mergeau după El se temeau” (Marcu 10, 32). Și a explicat că această stare arată frământarea ucenicilor în fața unei realități pe care nu o puteau încă înțelege: drumul Crucii.

A subliniat apoi sensul acestei uimirii, spunând că „erau uimiți pentru că calea crucii era una a suferinței, iar pe cruce mureau doar tâlharii și făcătorii de rele”, arătând astfel paradoxul dumnezeiesc: Fiul lui Dumnezeu alege cea mai umilitoare moarte pentru mântuirea lumii.

A amintit vestirea pătimirilor, citând cuvântul Evangheliei: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor, Îl vor osândi la moarte și Îl vor da în mâna păgânilor… și după trei zile va învia” (cf. Marcu 10, 33-34), subliniind că „Evanghelistul Marcu a dorit să ne arate ce a făcut omul păcătos: L-a batjocorit, L-a biciuit și L-a omorât, dar Dumnezeu a biruit prin Înviere”.

A explicat neînțelegerea ucenicilor, citând din tâlcuirea patristică: „Ucenicii n-au priceput nimic, nu pătimirile le-au reținut atenția, ci cuvintele despre înviere, pe care le-au interpretat ca pe o biruință lumească”. De aceea, a arătat ierarhul, apare cererea fiilor lui Zevedeu, care doreau locuri de cinste în împărăție (Marcu 10, 35-37), fără să înțeleagă că drumul spre slavă trece prin jertfă.

A subliniat contrastul dintre gândirea omenească și cea dumnezeiască: „În timp ce Iisus mergea să Se smerească până la capăt, ei erau preocupați cine este mai mare”, arătând că adevărata mărire nu este stăpânirea, ci jertfa.

A tâlcuit apoi cuvântul Domnului despre „pahar”, explicând că „în limbaj biblic, paharul înseamnă jertfă și suferință”, și a arătat că ucenicii, deși au spus „Putem”, aveau să guste și ei din acest pahar prin martiriu și suferință.

A evidențiat adevărul duhovnicesc că „spre slava lui Hristos nu duce decât un singur drum: drumul crucii”, adăugând că „cel care suferă împreună cu Hristos devine mai luminat și mai puternic în credință”.

A atras atenția asupra ispitei slavei deșarte, spunând că „omul, încă de la Adam, are tendința de a fi mai mare decât celălalt”, și a explicat că această dorință izvorăște din căderea în păcat: „Adam a dorit să fie ca Dumnezeu, dar fără Dumnezeu”.

A arătat consecințele acestei patimi în lume: „ura, invidia, rivalitatea și chiar războaiele”, subliniind că toate acestea sunt roadele dorinței de mărire fără Dumnezeu.

A subliniat apoi răspunsul lui Dumnezeu la această cădere: „a fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu să Se coboare pe pământ ca să-l împace pe om și să-i arate adevărata mărire”, care nu este slava lumească, ci jertfa.

A încheiat cu un îndemn practic și profund: „ar trebui să îmbrăcăm haina smereniei și să învățăm ce înseamnă să fii cu adevărat mare”, arătând că adevărata mărire începe în lucrurile mici, în iubire și respect față de aproapele.

În final, a îndrumat credincioșii ca în vremea rămasă până la Înviere „să cerceteze Scripturile și să se roage mai mult”, pentru a ajunge cu vrednicie la bucuria Sfintelor Paști și la întâlnirea cu Hristos Cel Înviat.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu