Duminică, 11 octombrie 2026, la împlinirea unui veac de la sfințirea Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Parohia Breaza I, Protopopiatul Câmpulung, județul Suceava, Preasfințitul Părinte Andrei a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la invitația Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

Sub protia Preasfinției Sale s-au aflat Preacucernicul Părinte Aurel Goraș, protopop de Câmpulung, Preacucernicul Părinte Petru Balabasciuc, Parohul Parohiei Breaza 1, alături de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învățătură rostit la chinonic, în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii săvârșite duminică, 11 octombrie, la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Parohia Breaza I, județul Suceava, Preasfințitul Părinte Andrei a tâlcuit Pilda semănătorului, evidențiind importanța primirii și împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu în viața fiecărui creștin.

„Am ascultat astăzi, în cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, pericopa evanghelică de la Evanghelistul Luca, din capitolul 8, versetele de la 5 la 15. Pilda semănătorului, cum este numită în calendar, este singura parabolă rostită de Mântuitorul Iisus Hristos la care El Însuși îi face exegeza biblică. Este impropriu spus semănătorul, pentru că accentul cade pe sămânță și pe pământul cel bun”, a explicat ierarhul.

Referindu-se la cele trei feluri de pământ descrise în Evanghelie, Preasfinția Sa a arătat că acestea reprezintă felul în care oamenii primesc și păstrează credința: unii o pierd în fața ispitelor, alții nu reușesc să rămână statornici în vremea încercărilor, în timp ce aceia care au inimă bună păstrează cuvântul și îl fac roditor prin răbdare.

„Orice ispită este un spin în sufletele noastre, orice lucru rău pe care îl gândim și îl punem în practică este un spin care înțeapă sufletul. Așa este și cu credința celor care vin și până la o vreme cred, iar la o vreme se leapădă. De la o vreme pleacă din biserică și se împrăștie în fel și chip.”

Pornind de la înțelesul duhovnicesc al pildei, ierarhul a subliniat că sămânța reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, iar pământul este inima omului, chemată să primească învățătura dumnezeiască și să o transforme în faptă.

„Sămânța din Evanghelia de astăzi este Cuvântul lui Dumnezeu. Ați constatat că noi, ortodocșii, avem o evlavie deosebită de a săruta Sfânta Evanghelie. Sfânta Evanghelie este Cuvântul lui Dumnezeu.  Iar felul pământului în care cade este calitatea sufletelor noastre de a primi Cuvântul lui Dumnezeu și de a-i da voie să rodească prin credință multă.”

Preasfințitul Părinte Andrei a atras atenția asupra unei realități a lumii contemporane: deși Sfânta Scriptură este una dintre cele mai răspândite cărți, iar Cuvântul lui Dumnezeu ajunge la oameni prin slujbele Bisericii și prin mijloacele de comunicare, roadele acestei lucrări depind de felul în care fiecare om primește mesajul Evangheliei.

„Biblia a devenit una dintre cele mai răspândite cărți din lume, numai că la unii Biblia rămâne în bibliotecă, ca o carte oarecare, și așa cum spune poetul Mureșan, cartea e în bibliotecă și biblioteca umple praful și rămâne acolo. Iubiți frați și surori, Biblia, dacă este cea mai citită carte din lume și mai răspândită, ne întrebăm totuși unde sunt recoltele după o atât de bogată însămânțare a Cuvântului lui Dumnezeu?”

În continuare, ierarhul a adresat credincioșilor întrebări privind lucrarea lăuntrică a credinței și nevoia unei pocăințe sincere, care să nu rămână doar la nivelul cuvintelor, ci să se reflecte în viața de zi cu zi.

„Ne întrebăm, unde sunt recoltele după o atât de bogată însămânțare? Încă o întrebare se pune: dacă Biblia este citită, unde sunt credincioșii pătrunși la inimă de Cuvântul lui Dumnezeu, cum erau moșii și strămoșii noștri? Și apoi a treia întrebare: unde sunt lacrimile de pocăință? Că noi, în general, credincioșii, nu mai vărsăm lacrimi de pocăință, ca și când Dumnezeu este dator să ne ierte.”

Răspunsul la aceste întrebări se regăsește, potrivit Preasfinției Sale, în însăși concluzia pildei rostite de Mântuitorul: omul este chemat să primească învățătura dumnezeiască, să o păstreze și să o împlinească printr-o viață statornică în credință.

„Pricina nerodirii Cuvântului lui Dumnezeu nu stă nici în sămânță, nici de partea semănătorului, ci se găsește de partea celui care nu dă voie ca pământul lui sufletesc să primească sămânța și să rodească Cuvântul lui Dumnezeu.”

Amintind cuvintele Sfântului Apostol Pavel, „Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în voi cei ce credeți” (I Tesaloniceni 2, 13), ierarhul a îndemnat la o credință trăită și mărturisită prin fapte: „Dacă credem cu toată ființa noastră în Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu rodește dacă îl punem în practică.”

În partea finală a cuvântului său, Preasfințitul Părinte Andrei a vorbit despre datoria de a păstra credința ortodoxă primită de la înaintași și de a o transmite generațiilor care vin. Totodată, a subliniat rolul Bisericii în viața poporului român și importanța participării credincioșilor la Sfânta Liturghie.

„De aceea, păstrați Cuvântul lui Dumnezeu în inimile voastre, dați-i voie să rodească, să se cunoască din faptele noastre că suntem creștini adevărați, că suntem creștini ortodocși, că mărturisim de peste 2.000 de ani credința noastră pe care a lăsat-o Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat.”

La final, ierarhul a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântarea de a fi prezent la sărbătoarea comunității din Breaza, precum și preotului paroh pentru invitație. Apreciind frumusețea și buna îngrijire a bisericii, dar mai ales prezența credincioșilor, Preasfinția Sa a evidențiat faptul că adevărata podoabă a unui locaș de cult este comunitatea adunată în jurul Sfântului Altar.

„Aveți o biserică ca un pahar de frumoasă, curată, îngrijită și plină de credincioși. Asta este cea mai frumoasă lucrare pe care Biserica o are, să fie plină de credincioși.”

În încheiere, Preasfințitul Părinte Andrei i-a îndemnat pe cei prezenți să rămână statornici în credință și să transmită această moștenire duhovnicească propriilor copii: „Să vă ajute Bunul Dumnezeu să vă păstrați credința curată și să o mărturisiți, să o dați și generațiilor care vin după noi.”

La finalul Sfintei Liturghii, a fost săvârșită slujba Trisaghionului pentru clericii care au păstorit comunitatea parohială începând din anul 1926, anul târnosirii bisericii. Prin această rugăciune de pomenire, cei prezenți au înălțat rugăciuni către Dumnezeu pentru odihna sufletelor slujitorilor Sfântului Altar care și-au împlinit misiunea pastorală în această comunitate, vestind cuvântul Evangheliei, săvârșind Sfintele Taine și călăuzindu-i pe credincioși pe calea mântuirii.

Un moment aparte al sărbătorii l-a constituit programul de pricesne susținut de grupul local al Școlii Gimnaziale din Breaza, coordonat de doamna profesoară Nicoleta Lisca, din Parohia Breaza I. 

Istoria Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Breaza I este strâns legată de statornicia și jertfelnicia credincioșilor locului. Lucrările de construire au început în anul 1914, însă desfășurarea acestora a fost îngreunată de izbucnirea Primului Război Mondial. În pofida încercărilor vremii, dorința comunității de a avea un locaș de închinare a rămas vie, iar eforturile înaintașilor s-au împlinit prin târnosirea bisericii în anul 1926.

De atunci și până astăzi, sfântul locaș a rămas un reper al vieții duhovnicești a comunității, locul în care generații de credincioși au primit Sfintele Taine, au înălțat rugăciuni în momentele de bucurie și de încercare și au aflat mângâiere în lucrarea harului dumnezeiesc. În jurul Sfântului Altar s-au adunat familii, copii și vârstnici, iar glasurile rugătoare ale celor de odinioară s-au unit, peste timp, cu cele ale credincioșilor de astăzi.

Împlinirea unui veac de la sfințirea bisericii nu reprezintă doar rememorarea unui moment din istoria comunității, ci și un prilej de reînnoire a responsabilității de a păstra și transmite mai departe moștenirea credinței ortodoxe. Cinstirea înaintașilor, rugăciunea pentru cei adormiți întru Domnul și implicarea copiilor în viața Bisericii dau mărturie despre continuitatea unei lucrări care unește trecutul, prezentul și viitorul în aceeași mărturisire a lui Hristos.

©️ Episcopia Covasnei și Harghitei, Arhid. Alexandru Moroianu