Astăzi, 7 iunie, în sâmbăta în care Biserica noastră ortodoxă face amintire de moșii și strămoșii poporului român, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de credincioșii parohiei Bilbor, din protopopiatul Călimani.

Cu acest prilej, al pomenirii celor adormiți, a fost ales ca loc de slujire vechiul lăcaș de închinare al comunității euharistice, bisericuța de lemn cu hramul ,,Sf. Ier. Nicolae”, monument istoric care datează din secolul al XVIII-lea (a.c. 1795-1797), valoroasă pentru istoria ei, precum și pentru stilul arhitectural și iconografia populară, specifica bisericilor de lemn din Transilvania.

La momentul Chinonicului, Preasfinția Sa a vorbit credincioșilor prezenți despre argumentele biblice care fundamentează rugăciunea pentru cei adormiți: ,,În sâmbăta de dinaintea prăznuirii Pogorârii Duhului Sfânt, Biserica noastră a rânduit să fie săvârșită pomenirea celor adormiți. Fiecare sâmbătă este rânduită pentru pomenirea celor dragi, mutați în viața cea veșnică, însă doar două sâmbete din calendar sunt pomenite cu numele de ,,Moși” – de iarnă, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecați și Moșii de vară în ziua sâmbetei de astăzi.
Încă din Vechiul Testament, iudeii obișnuiau ca să își plângă morții de 4 ori pe an, după cum este consemnat în cartea Judecătorilor 11, 40: în Ziua Împăcării, la Paști, la Cinzecime și la Sărbătoarea Corturilor. Apoi în cartea Tobit 4, 17 și Ieremia 16, 7 se face amintire de obiceiul săvârșirii ospețelor funerare cu pâine și vin la mormintele celor adormiți. De aceea, urmând obiceiul primilor creștini care săvârșeau Sfânta Liturghie pe mormintele martirilor și noi, săvârșim aceasta pe Sfântul Antimis, în care sunt așezate cu multă credință Sfinte Moaște ale mucenicilor. În cartea II Macabei 12, 43-46, ni se spune că Iuda Macabeul a strâns bani și i-a trimis la Templu din Ierusalim ca să fie aduse jertfe în amintirea eroilor căzuți pe câmpul de luptă. În creștinism, grija pentru cei adormiți apare odată cu înmormântarea Mântuitorului Iisus Hristos. Moartea pentru creștini este trecere din lumea aceasta vremelnică și plină de încercări, spre viața cea veșnică unde nu exista nici durere, nici întristare, nici suspin. Pomenirea celor adormiți ne amintește că suntem chemați a fi fii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Rugăciunile noastre pentru cei adormiți ne unesc în comuniune cu aceștia. Și în Noul Testament ni se aduce aminte și ni se dovedește științific, prin textul de la Sf. Ev. Luca 16, 19-31, existența sufletului după moarte.

De aceea și simbolurile materiei folosite în cadrul slujbelor de pomenire pentru cei adormiți, ne întăresc credința: coliva, alcătuită din grâu (I Corintieni 15-36-38) – simbol al trupului celui adormit; colacul – veșnicia; vinul – aromatele folosite la înmormântarea Mântuitorului; lumânărarile – credința în nemurire; iar pomelnicul – cu rolul de a ușura sufletele celor adormiți. Rolul cel mai mare al pomenirii morților este acela de a ne face să cugetăm mai profund la cele duhovnicești, la moartea trupului și nemurirea sufletului „.

După otpustul Sfintei Liturghii s-a săvârșit slujba Parastasului pentru toți cei adormiți din comunitatea bunilor credincioși ai Parohiei Bilbor.

© Episcopia Covasnei și Harghitei