În Duminica Intrării Domnului în Ierusalim , Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Nicolae” din Miercurea Ciuc, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Slujba s-a desfășurat în prezența numeroșilor credincioși, care au participat cu evlavie la acest mare praznic împărătesc. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale, contribuind prin cântările lor la frumusețea slujbei.

În cadrul Sfintei Liturghii, credincioșii care s-au pregătit prin post, spovedanie și rugăciune s-au împărtășit cu Sfintele și Dumnezeieștile Taine, întărindu-se duhovnicește în această perioadă a Postului Mare.

La chinonic, Preasfințitul Părinte Andrei, a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în care a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale praznicului.

În cuvântul său, ierarhul a evidențiat atât semnificațiile istorice și liturgice ale sărbătorii, cât și profunzimea duhovnicească a Intrării Domnului în Ierusalim, arătând legătura acesteia cu Sfintele Pătimiri și cu slăvita Înviere. De asemenea, a subliniat simbolismul tradițiilor românești, în special al purtării ramurilor de salcie, precum și chemarea fiecărui credincios la înnoire lăuntrică și la trăirea autentică a credinței:

„Duminica de astăzi, Biserica noastră o sărbătorește ca Duminica intrării în Ierusalim a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sărbătoarea intrării în Ierusalim la noi, la români, are o denumire tare frumoasă – Floriile. Vedeți, frățiile voastre, cuvântul florii derivă de la cuvântul latinesc floralia, care este sărbătoarea florilor.

Trebuie să știm că romanii numeau sărbătoarea aceasta în cinstea zeitei de primăvară – Florala sau Floralia, care era ocrotitoarea pomilor înfloriți. Ea ținea, așa cum găsim scris în cărțile de istorie, din data de 28 aprilie și până în data de 3 mai, șase zile. Interesant este faptul, că sărbătoarea aceasta – Floralia – i-a rămas numele doar poporului român la sărbătoarea florilor, la sărbătoarea intrării în Ierusalim.

Sfântul apostol și evanghelist Ioan, în capitolul 12, versetul 13, ne spune că cei din Ierusalim când a intrat Domnul călare pe asin au luat ramuri de finic în mâini și strigau: „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel, Osana”.

Grecii numesc această zi, Duminica Ramurilor de Palmier, și împodobesc bisericile cu ramuri de palmier, așa cum purtăm noi ramuri de salcie. Noi românii purtăm ramuri de salcie, pentru că nu suntem țară mediteraneană să avem palmieri, ci întruchipăm pe cei care L-au întâmpinat pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Salcia este mereu verde și ne aduce aminte de naștere, de moarte și de înviere, de nemurire. Noi românii purtăm salcie ca semn al nemuririi, pentru că este primul copac care înverzește odată cu venirea primăverii. Floriile leagă săptămâna mare de postul de 40 de zile.

Evanghelistul Ioan ne spune că Mântuitorul vine din Efraim, trece prin Iudeea și ajunge în Betania, în casa lui Lazăr, cel înviat din morți. Acolo L-au întâmpinat Marta și Maria plângând. Și a lăcrimat Iisus. A plâns Iisus pentru Lazăr. A strigat cu glas mare: Lazare, vino afară. Și a ieșit mortul înfășurat în giulgiu. Și a zis Mântuitorul: Dezlegați-l și lăsați-l să umble. A arătat că moartea nu are putere asupra omului, că morții se trezesc din moarte ca dintr-un somn.

Maria a luat un litru de nard curat de mare preț și a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul nardului. Iuda Iscariotul a zis: De ce nu s-a vândut mirul acesta și să se dea săracilor? Dar nu avea grijă de săraci, ci de punga pe care o purta.

Intră Iisus Hristos în Ierusalim călare pe un mânz de măgar. Mulțimea Îl întâmpină cu bucurie și strigă: Osana, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului. Credeau că îi va scăpa din robia romană. Fiul lui Dumnezeu intră smerit, nu călare pe cal, ci pe asin, coborându-Se la nivelul omului de rând.

Osana înseamnă salvează-ne, mântuiește-ne. De aici vine și numele lui Iisus, Cel care mântuiește. Ucenicii nu au înțeles atunci aceste lucruri, dar le-au înțeles după ce Iisus S-a preaslăvit.

Cuvântul Paști înseamnă trecere. Iisus a trecut din moarte la viață. Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Amin.”

La finalul Sfintei Liturghii, la momentul rânduit, Preasfinția Sa a rostit rugăciunea de binecuvântare a salciilor, care au fost apoi împărțite credincioșilor prezenți, ca simbol al biruinței vieții asupra morții și al întâmpinării Mântuitorului Iisus Hristos.

Evenimentul liturgic a constituit un prilej de bucurie duhovnicească și de întărire în credință, pregătind pe toți cei prezenți pentru întâmpinarea Sfintelor Pătimiri și a slăvitei Învieri a Domnului.