În ultima Duminică din anul calendaristic, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a spus: „Evanghelia de astăzi după Sfântul Apostol și Evanghelist Matei capitolul 2 versetele 13-23 ne prezintă un episod trist legat de Nașterea Domnului Iisus Hristos. Magii de la răsărit, Melchior, Baltazar și Gașpar au adus pruncului Iisus daruri, aur, smirnă și tămâie. Au fost călăuziți de stea până în Betleemul Iudeii, distanță de 15 kilometri de Ierusalim. Bătrânul Iosif a fost înștiințat de către înger să fugă în Egipt cu Pruncul și mama Sa Maria ca să-L scape o vreme de urmărirea lui Irod. Toți istoricii profani care s-au ocupat de domnia lui Irod îl arată ca pe un mare tiran. Cele mai importante și exacte informații le avem de la un istoric iudeu contemporan cu el, pe numele Iosif Flavius. Irod, arată el, era de neam străin, idumeu de unde își luase și numele și ocupa-se tronul Țării Sfinte prin uzurpare. Era prieten cu ocupanții romani decât cu poporul Iudeu pe care îl guverna. A ucis fără nici un scrupul până și pe unii membrii ai familiei sale : pe soția Mariamne, pe soacra Alexandra, pe fratele soției Aristobul, doi cumnați Iosif și Castobar, trei din proprii săi fii, Alexandru, Aristobul și Antipater. Pe aceștia din urmă cu 5 zile în urmă de a murii el însuși. Într-un document al vremii se spune că Împăratul August auzind despre ultima crima ar fi exclamat „E mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul lui” pentru că evreii nemâncând carne de porc nu sacrificau porcii. De pe patul de moarte a ordonat surorii sale Salomea ca în ziua în care v-a muri sa fie uciși pe hipodromul de la Ierihon 500 de fruntași ai iudeilor, pentru ca poporul să nu se bucure de moartea sa ci plângându-i pe aceștia să lase impresia că supușii îl plâng pe el. Istoricul Ioseph Klausner caracterizează domnia lui Irod ca fiind un fluviu de sânge : „Irod s-a suit pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru și a murit ca un câine”. Numele lui a rămas peste veacuri ca un sinonim – ucigaș. Fuga în Egipt a luat sfârșit numai după moartea lui Irod. Întorcerea în pământul lui Israel a fost după porunca îngerului care le-a spus să meargă în părțile Galileii, în partea de Nord a Țării Sfinte, în orașul Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci că din Nazaret a ieșit Dumnezeu Fiul.”

Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să ne amintim că odată cu venirea anului nou sărbătorim marele eveniment din viața tuturor românilor care a fost Marea Unire de la 1918.