La praznicul Schimbării la Față a Domnului credincioşii au venit pentru a participa la sărbătoareahramului Mănăstirii din Sita Buzăului. Sfânta Liturghie din ziua hramului a fost oficiată de trei arhierei: Înaltpreasfințitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Preasfinţitul Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei şi Preasfinţitul Nestor, Episcopul Devei şi Hunedoarei alături de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de către obștea de maici ai sfintei mănăstiri.

În fiecare an, mănăstirea covăsneană este loc de pelerinaj pentru numeroşii credincioşi din judeţele Covasna, Braşov, Buzău şi din întreaga ţară, cu atât mai mult la sărbătoarea hramului „Schimbarea la Faţă”.

La momentul chinonicului, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurenţiu a vorbit credincioșilor despre Schimbarea la Față a Domnului și despre motivul cinstirii acestui praznic în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului.

„Schimbarea la Faţă a Mântuitorului i-a pregătit pe ucenici pentru înţelegerea tainei Învierii Sale din morţi, când a ieşit prin piatra pecetluită, când străjerii au căzut cu faţa la pământ, neputând să privească la strălucirea măreţiei dumnezeieşti. Ucenicii au văzut faţa Mântuitorului plină de lumină, au privit-o, dar lumina aceasta era atât de puternică, încât ea cuprindea întregul trup al Mântuitorului Iisus Hristos. Lumina a fost creată de Dumnezeu pentru noi, pentru că El este Lumina cea adevărată, aşa cum spunem în Simbolul Credinţei: «Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat». Noi nu putem să ne explicăm în ce constă însuşirea aceasta a Mântuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu este Lumină, dar ştim că ceea ce ne-a lăsat nouă Dumnezeu, lumina, este un element esenţial al existenţei noastre. Şi noaptea avem nevoie de o lumină artificală care să ne lumineze drumul, dar de lumina pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru viaţa noastră, avem nevoie toţi. Şi cine dă lumina? Lumina o dă soarele. Şi cum a fost numit Hristos? «Soarele dreptăţii», Cel care luminează continuu cu o lumină mult mai puternică decât lumina Soarelui, care apune şi iarăşi răsare. Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, emană constant o lumină, care este o energie ce emană veşnic din Dumnezeu şi se revarsă asupra noastră şi crează lumină în interiorul sufletului nostru”, a subliniat ierarhul.

În continuare, Înaltpreasfinția Sa a ancorat sărbătoarea aceasta în contextul liturgic al Postului Adormirii Maicii Domnului. „Aș vrea să mai precizez un lucru referitor la data sărbătorii. De ce sărbătoarea aceasta nu este pusă cu o săptămână înainte de Sfintele Pătimiri și iată că este pusă acum într-o lună specială, în luna august. În luna August avem trei sărbători speciale care ne raportează la viața veșnică, la Eshaton. Este ultima lună a anului bisericesc, 1 septembrie fiind prima zi din noul an bisericesc și de aceea, dacă acum serbăm vederea Luminii Taborice, Lumina pe care ne-a arătat-o Mântuitorul Iisus Hristos ca Dumnezeu, aceasta este o sărbătoare, dar și lumina spre care tindem noi și pe care ne-o dorim în viața de dincolo. Am spus că al doilea element legat de sărbătoarea de astăzi este de a ne întări în călătoria aceasta a noastră, în pregătirea noastră pentru Praznicul Adormirii Maicii Domnului, având un post ușor de ținut, dar aspru, fiind cel mai aspru după postul Paștilor. Este un post scurt, dar este folositor.” a spus ierarhul.

Cu această ocazie, paraclisul mănăstirii a primit hramul Sfântului Cuvios Arsenie de la Prislop, pentru a împărtăși bucuria canonizării Părintelui Arsenie Boca.

La finalul Sfintei Liturghii,  Preasfințitul Andrei a mulțumit și a oferit Ordinul Eparhial „Mărturisitorii Credinței Străbune” pentru mireni domnului col. Adrian Simtea, Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Mihai Viteazul” al județului Covasna, domnului arhitect Mărgărit Chelbea și familiei Gheorghe și Elisabeta Prundar, în semn de mulțumire pentru râvna și dragostea cu care au sprijinit Mănăstirea din Sita Buzăului. A urmat rostirea rugăciunii de binecuvântare a roadelor şi a strugurilor care se citește în fiecare an.

Dintre aşezămintele monahale ridicate în anii de după Revoluţia din 1989, Mănăstirea de la Sita Buzăului se remarcă prin frumuseţe, simbolistică şi mai ales prin rolul avut în viaţa duhovnicească a românilor ortodocşi din Covasna. Cele 40 de maici din mănăstire oferă un model de viaţă de obşte, în care rugăciunea se împleteşte armonios cu munca şi ajutorarea semenilor. Mănăstirea a fost înfiinţată în 1997, la iniţiativa oamenilor din sat şi a părintelui protopop Florin Tohănean, protoiereul de Întorsura Buzăului. Pământul pe care a fost ridicată mănăstirea a fost donat de credincioşi din satul Sita Buzăului. Are hramul „Schimbarea la Faţă” pentru că este aşezată pe acest deal, asemănat cu Taborul unde Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a schimbat la Faţă. În anul 2002 a fost aşezată piatra de temelie pentru biserica mare. Zidirea locaşului de cult a durat aproape zece ani. În 2012, biserica noastră a fost sfinţită. Odată cu biserica au fost ridicate şi corpul de chili, clopotniţa de la intrare şi celelalte anexe. Între timp, slujbele religioase erau oficiate într-o bisericuţă de lemn, care s-a degradat între timp. Actualmente, se păstrează pe acel loc o biserică de lemn, ca simbol al mănăstirii şi care aminteşte de primul locaş de cult al aşezământului. Din 2004, slujbe religioase au fost oficiate în biserica ridicată, locaşul de închinare fiind pictat în perioada 2007-2010 de o echipă condusă de pictorul Vasile Buzuloi. Eforturile maicilor, ale oamenilor din zonă şi ale preoţilor de aici de a revigora viaţa duhovnicească a Covasnei au dat roade bogate. Mănăstirea de la Sita Buzăului a devenit acum un aşezământ de renume.

© Episcopia Covasnei și Harghitei