Ciumarca, așa cum se numește această reverberație încă vie a unei istorii sfinte petrecute cu mai bine de șase veacuri în urma pe meleagurile mehedințene, amintește de întrepătrunderea dintotdeauna a neputinței umane în fața bolilor necruțătoare cu milostivirea dumnezeiască. Sărbătoarea mărturisește prin gurile moșilor și strămoșilor actualilor locuitori ai zonei că, acolo unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduială firii. Acolo unde este jertfa și căință, însăși moartea își pierde puterea, iar sfinții reanimează și tămăduiesc trupuri, aducând în ele luminare și înțelepțire.

Anul acesta, bunii creștini și odraslele lor s-au reîntâlnit pe 28 iunie, în vinerea tămăduirii de ciuma. În mijlocul lor s-a aflat un părinte iubitor, Chiriarhul locului, Preasfințitul Părinte Nicodim, fiu al satului, care reprezintă dovada propășirii duhovnicești a acestor oameni. Părintele Episcop este garantul faptului că glasul Domnului răsună până în cele mai ascunse colțuri ale satului românesc ce își cheamă și își ridică singur cârmuitori ai duhului, păstrători ai datinilor din străbuni și ai cinstirii de Dumnezeu.

Rugăciunea a fost cu atât mai puternică cu cât pe dealul Chiciora din comuna Godeanu au slujit în sobor trei arhierei, preoţi şi diaconi, iar răspunsurile liturgice au fost date de psalţii Catedralei Episcopale din Turnu Severin.

La invitaţia Preasfinţitului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, la ceremonia religioasă au luat parte şi Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Cransebeşului, şi Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.

Sărbătoarea a început dis-de-dimineaţă, când alaiul Preasfinţiţilor Părinţi şi al preoţilor slujitori a fost întâmpinat de credincioşi îmbrăcaţi în costume populare, la locul special amenajat la înălţime pentru săvârşirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite ectenii şi rugăciuni speciale pentru ferirea şi tămăduirea de boli molipsitoare.

La momentul împărtăşirii slujitorilor, credincioşii s-au bucurat de prezenţa interpretei de muzică bizantină şi operă Ana-Nuţă, care a interpretat o cântare potrivită acestui praznic: „Rugăciunea omului bolnav”.

La sfârşitul slujbei euharistice au fost hirotesiţi întru duhovnic doi preoţi: Pr. Adrian Armanca de la parohia Brezniţa de Ocol şi Pr. Ilie Dragomir de la parohia Bâlvăneşti.

Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, care a arătat că rugăciunea este un mijloc prin care credincioşii se vindecă de patimi şi îşi câştigă mântuirea: „Sărbătoarea de astăzi ne-a adunat pe toţi să împlinim ceea ce Sfântul Nicodim de la Tismana a făcut în secolul al XIV-lea. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sănătatea tuturor. De aceea m-am gândit să vorbesc ceva despre rugăciune. Ca să trăim o viaţă curată în Hristos, trebuie să ne rugăm. În special, sunt două rugăciuni pe care noi le rostim când începem orice canon: Împărate Ceresc şi Preasfântă Treime. Vedeţi frăţiile voastre, la rugăciunea din praznicul Rusaliilor, ne rugăm Împăratului Ceresc, Mângâietorului, Îl invocăm pe Duhul Sfânt să vină şi să-şi facă sălaş în noi şi să ne curăţească de întinăciunea păcatelor şi să ne mântuiască, pentru că Duhul Sfânt toate le desăvârşeşte.

În ceea ce priveşte rugăciunea Preasfântă Treime, fiecare Persoană Treimică îşi are atributul Său: Dumnezeu Tatăl este Creatorul, Dumnezeu Fiul Mântuitorul, iar Duhul Sfânt Sfinţitorul. De aceea în rugăciunea Preasfântă Treime începem adresându-ne Sfintei Treimi. Noi cerem în această rugăciune mila Tatălui, mila Fiului şi mila Duhului Sfânt. Apoi încheiem rugăciunea cu «Doamne curăţeşte păcatele noastre». În această cerere, «Doamne curăţeşte păcatele noastre», ne spune părintele Dumitru Stăniloae, ne adresăm lui Dumnezeu Tatăl ca cea dintâi dorinţă a noastră să fie aceea de a ne curăţi de păcate şi a înainta în viaţa duhovnicească.”

Cu toate că se consumă mâncăruri de post, Ciumarca a devenit pentru fiecare dintre sate, un al doilea hram, o a doua sărbătoare a localității respective. Deși fusese dată uitării în câteva locuri, unul dintre satele care au păstrat-o neîntrerupt cu sfințenie, este Godeanu.

Sursă: Episcopia Severinului și Strehaiei