Astăzi, Mănăstirea Comandău și-a sărbătorit al doilea hram, „Sfântul Ierarh Nectarie”. Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei împreună cu un sobor de preoți și diaconi a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica Mănăstirii.

În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa a vorbit credincioșilor despre viața și minunile Sfântului Ierarh. A subliniat faptul că apelativul de  taumaturgul sau făcătorul de minuni în urma vindecărilor miraculoase pe care le săvârșea cu ajutorul lui Dumnezeu. Este unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de biserica Grecia în acest secol. Biserica a rânduit ca Sfântul Nectarie să fie pomenit în ziua de 9 Noiembrie deoarece în ziua în care s-a mutat la Domnul, 8 Noiembrie, sărbătorim pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. S-a născut în Silivria Traciei, Turcia de astăzi, din părinții Maria și Dimos Kephalas.  A primit o educație frumoasă și o credință puternică încă din poala mamei lui. Slovele teologiei și scrierile Sfinților Părinți le-a învățat în Constantinopol. L-a vârsta de 20 de ani pleacă în satul Lithi din Insula Hios unde predă religia la o școală generală. În 1873 intră viețuitor la Mănăstirea „Nea Moni”, călugărindu-se cu numele de Lazăr. În ziua de 7 Noiembrie 1876. În ziua de 15 Ianuarie 1877 a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul de Hios, prilej cu care îmbracă schima cea mare și i se schimbă numele din Lazăr în Nectarie. În 23 Martie 1885 este hirotonit preot de către Patriarhul Sofronie al Alexandriei fiind hirotesit duhovnic și arhimandrit pe seama Reprezentanței Patriarhale din Cairo. În ziua de 15 Ianuarie 1888 este hirotonit Mitropolit de Pentapole. Popularitatea de care se bucura Sfântul în rândul credincioșilor a avut urmări nefaste pentru dânsul căci i-a umplut pe unii de otrava invidiei și a geloziei. Aceștia au început să-i defăimeze pe Sfântul Nectarie în fața Patriarhului Sofronie. A fost alungat definitiv din Egipt și ajunge la Atena pe un post de predicator la Evia apoi i se încredințează conducerea Seminarului din Rizarion – Atena. Ajuns director al seminarului se ostenește cu râvnă dumnezeiască pentru a deveni elevii seminariști vrednici slujitori ai Altarului. În 1904 pune temelia mănăstirii „Sfânta Treime” din Eghina. În 1908 se pensionează și se retrage definitiv în Insula Eghina la Mănăstirea întemeiată de el. În anul 20 Septembrie 1919 se internează la Spitalul Areteio din Atena fiind diagnosticat cu cancer la prostată unde rămâne 50 de zile. Pe data de 8 Noiembrie a anului 1920, după 2 luni de suferință, fericitul său suflet a intrat în pacea fără de sfârșit a Domnului la vârsta de 74 de ani. Pe data de 2 Septembrie 1953, Sfintele sala moaște au fost scoase din mormânt într-o raclă, iar în 1961 Sfântul a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică având ziua de prăznuire 9 Noiembrie”.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu