De zece ori apare numele „Grigorie” în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române, de patru ori doar în noiembrie. De fiecare dată se referă la un sfânt care a îmbrățișat viața monahală.

Etimologic, numele „Grigorie” provine din greacă și înseamnă „vigilent”, „atent”, „alert”. Numele este asociat și cu elementul latin „grex” care se referă la „turmă”, de aici popularitatea printre „păstorii” de suflete, în special la călugării și episcopii apuseni.

Iată o trecere în revistă sistematică și cronologică a „prietenilor lui Dumnezeu” cu numele Grigorie:

1. Taumaturgul

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei Pontului (azi în Turcia), a trăit în perioada (aprox.) 213 – 275. Este primul sfânt pe care Biserica l-a numit „taumaturg” adică „făcător de minuni”. A fost un teolog pragmatic, ucenic al lui Origen.

Se cunosc în special două minuni ale sale. (1.) În timpul persecuției împăratului Deciu s-a retras în munte împreună cu un diacon. Fiind aflat locul unde se ascundeau, ei au început să se roage cu mâinile ridicate spre cer și au scăpat, prigonitorii văzând în locul lor doi copaci alăturați. (2.) A oprit revărsarea râului Licos peste satele locuite înfigând un toiag pe mal din care a crescut un stejar uriaș.

Ziua de cinstire: 17 noiembrie.

2. Luminătorul Armeniei

Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei, a trăit în perioada 257-330.

Pentru că a distrus altarele zeilor, regele Tiridate al III-lea l-a supus la diverse torturi. Ulterior, l-a vindecat de o boală grea și l-a convertit la creștinism. Armenia a fost primul stat declarat creștin, în anul 301, prin regele Tiridates.

Ziua de cinstire: 30 septembrie.

3. Teologul

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului (329-390), cunoscut și ca Grigorie de Nazianz, a fost prietenul Sfântului Vasile cel Mare. Tatăl său a fost episcop de Nazianz. Grigorie a fugit multă vreme de
hirotonie, considerându-se nevrednic. A fost hirotonit preot în Nazianz, apoi a ajuns Patriarh de Constantinopol”.

Orator înnăscut, este numit „teologul” sau „cuvântătorul de Dumnezeu” pentru puterea cu care a propovăduit dreapta credință și a combătut ereziile. Este considerat cel mai mare teolog al Sfintei Treimi.

Din pricina unor neînţelegeri provocate de invidia unora, Sfântul a părăsit scaunul arhieresc şi s-a retras în singurătate, unde, până la sfârşitul vieţii sale, a alcătuit scrieri şi poeme despre viaţa duhovnicească şi despre teologia ortodoxă.

Ziua de cinstire: 25 ianuarie.

4. Fratele Sf. Vasile cel Mare

Sfântul Ierarh Grigorie, Episcopul Nyssei (azi în Turcia), a trăit în perioada 335-384. A fost fratele Sfântului Vasile cel Mare.

Ierarh, orator și filosof, a fost pentru o vreme căsătorit, iar soția sa a fost diaconiță. A avut de luptat cu arianismul, fiind un fervent continuator al ideilor reformatoare ale fratelui său. Din cauza împăratului arian Valens a fost alungat din scaun.

Monahismul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, iar orientarea duhovnicească Sfântului Grigorie, prin scrierile despre îndumnezeire și despre epectază.

Ziua de cinstire: 10 ianuarie.

5. Dialogul

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, Episcopul Romei (590-604), cunoscut și drept Grigorie cel Mare. A fost mai întâi prefect al Romei, apoi episcop.

Este cunoscut sub numele de „Dialogul” datorită lucrării sale în patru volume „Dialoguri”, în care a scris despre viețile și minunile sfinților din Italia și despre viața de după moarte.

Ziua de cinstire: 12 martie.

6. Episcopul Acragandelor

Sfântul Ierarh Grigorie, Episcopul Acragandelor (în Sicilia), a trăit în perioada 559–630.

A fost de mic iubitor de învățătură și de Sfintele Scripturi. A trăit în Cartagina, Antiohia, apoi Ierusalim și Constantinopol. A devenit renumit pentru puterea cu care a combătut această erezia monotelistă și a ajuns episcop în locul natal – Acraganda (Agrigento).

Ziua de cinstire: 23 noiembrie.

7. Decapolitul

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul (790-842) a dus o viață monahală exemplară și a rămas renumit pentru puterea cu care a apărat cultul icoanelor. A fost văzător cu duhul și făcător de minuni.

Numele „Decapolitul” vine de la locul natal: orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici (azi, partea asiatică a Turciei).

Cinstitele sale moaște, după ce au trecut prin mai multe locuri din cauza vitregiei vremurilor, au fost aduse la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, unde se află și în prezent.

Ziua de cinstire: 20 noiembrie.

8. Palama

Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului (1296-1359), a fost unul dintre cei mai profunzi și mai originali teologi.

A fost fiul lui Constantin Palama, sfetnic al împăratului Andronic II Paleologul, om înțelept, credincios, evlavios și profund rugător, considerat sfânt din timpul vieții.

Sfântul Grigorie Palama a structurat isihasmul ca învățătură și practică a tradiției răsăritene.

Ziua de cinstire: 14 noiembrie.

9. Sinaitul

Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul (1265-1346) a fost pentru o vreme duhovnicul Sfântului Grigorie Palama. A primit marea schimă în Sinai, dar a viețuit și în Cipru, Ierusalim, Creta, Athos.

A fost un mare isihast, dar și un desăvârșit caligraf.

Împreună cu Sf. Grigorie Palama, a ajutat la consacrarea Muntelui Athos ca centru al isihasmului. Printre ucenicii săi s-a numărat Patriarhul Ecumenic Kállist I (Callistus).

Ziua de cinstire: 06 aprilie.

10. Dascălul

Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești, a trăit în perioada 1765-1834.

A fost ucenic al Sf. Paisie Velicicovschi. A fost un mare filantrop, a tradus din greacă „Viețile Sfinților”. Este supranumit „Dascălul” pentru opera sa culturală, tipografică și pentru că a fost unul dintre cei mai de seamă mitropoliți ai Țării Românești.

În urma războiului ruso-turc, a fost exilat timp de peste patru ani la Chișinău, Buzău și Căldărușani.

Ziua de cinstire: 22 iunie.

 

Foto credit: Basilica.ro