L A U R E N Ţ I U,

 DIN MILA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

 

„Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (Duminica), şi uşile fiind încuiate unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă!”(In 20,19-20)

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Iubiţii mei fii sufleteşti,

În noaptea de taină a Sfintelor Paşti,prin cuvântul Sfânt al Evangheliei şi prin toate cântările Bisericii, care ne vorbesc despre bucuria Învierii pe care au trăit-o ucenicii Mântuitorului, intrăm şi noi în atmosfera plină de lumină, care înlătură întunericul acestei lumi şi ne face contemporani cu toate evenimentele istorice şi tainice dumnezeieşti ale măreţului Praznic al Învierii Domnului. Şi astăzi, ca şi atunci, Însuşi Iisus Hristos, Cel Înviat din morţi, ne întâmpină ca şi pe femeile mironosiţe, alungând toată frica şi spaima, zicându-ne: „Bucuraţi-vă!” (Mt 28, 1-9), şi vine în mijlocul nostru şi ne spune, ca şi apostolilor: „Pace vouă! (…)Eu sunt, nu vă temeţi!” (Lc 24, 36). „Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!” (In 16, 33).

Biruitor asupra morţii, „cu moartea pe moarte călcând”, prin puterea iubirii Sale faţă de Tatăl şi faţă de noi, Hristos stă în mijlocul nostru acum şi tainic ne îmbărbătează şi ne încredinţează că El este singura Putere mântuitoare în această lume şi că, prin El, şi noi suntem biruitori în toate (Rm 8, 37).

El vine şi este mereu cu noi, până la sfârşitul veacurilor, şi ne învaţă care este cu adevărat biruinţa Lui şi în ce constă puterea Învierii Lui şi cum ne putem şi noi face părtaşi acestor daruri dumnezeieşti pentru care El a murit pe Cruce.

Sfintele Evanghelii cuprind Cuvântul Lui veşnic prin care El ne învaţă că singurul necaz mare cu adevărat al vieţii noastre este acela de a răni prin păcat bunătatea Lui, de a ne depărta de dragostea Lui, alegând plăcerile trecătoare ale acestei vieţi. Această depărtare de Dumnezeu, Izvorul Vieţii şi al Veşniciei, aduce în mod inevitabil împresurarea noastră de duhurile întunericului, de unde au apărut în viaţa noastră suferinţa, păcatul, boala şi moartea. Pentru a ne scăpa din această robie spirituală a morţii şi a diavolului şi a păcatului, Mântuitorul Hristos a ales să plătească El preţul răscumpărării noastre, să moară pentru noi pe Cruce pentru a ne dărui prin Înviere şi nouă putere să biruim acest asediu, această izolare pe care păcatul o aduce în lume. Măreţia biruinţei Învierii încununează şi împlineşte sublimitatea iubirii mântuitoare prin Sfintele Sale Pătimiri.

Prin credinţa în puterea Învierii Mântuitorului, viaţa noastră dobândeşte un sens şi unconţinut nou, căci, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel:„Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinţa noastră” (1 Co 15,17).

Iubiţi credincioşi,

Învierea Mântuitorului ne-a adus nouă conştiinţa că nu vom muri niciodată, iar acest dar mare al vieţii veşnice îl primim de la o Persoană, de la Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Răstignit şi Înviat, Care a venit la noi nu doar că să ne înveţe ce să facem ca să biruim precum El lumea, cu toate ispitele şi necazurile ei, dar mai ales să fie cu noi, ca Izvor de putere şi de bucurie, în lupta împotriva duhurilor întunericului. Din viaţa Mântuitorului şi a sfinţilor Lui învăţăm care este biruinţa adevărată şi ce trebuie să facem atunci când necazurile şi suferinţele ne copleşesc. Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat, din iubirea Sa jertfelnică nemărginită, a împlinit pe deplin tot binele, prin toată activitatea şi lucrarea pământească, şi S-a arătat cu totul ascultător Tatălui, „până la moarte, şi încă moarte pe cruce”(Flp 2,8), biruind moartea prin Învierea Sa. Jertfa Sa mântuitoare, adusă ca dăruire totală Tatălui şi ca iubire faţă omul căzut, a făcut ca sufletul Său dumnezeiesc să nu poată fi ţinut de nici o împresurare a morţii, a păcatului şi a diavolului, ci s-a umplut de toată puterea dumnezeiască a iubirii Tatălui, deschizându-ne tuturor Raiul, această comuniune desăvârşită cu Dumnezeu, pierdută prin păcat.

Iubiţi fraţi creştini,

Trăim acum un răstimp în care întreaga lume trece prin multă suferinţă şi strâmtorare. Suntem cuprinşi din multe părţi de frică, de teamă, de deznădejde. Este însă pentru noi prilejul de a arăta că suntem creştini adevăraţi şi că am înţeles şi am învăţat de la Hristos, al Cărui Nume Îl purtăm, cum putem să le biruim pe toate: alergând cu tot sufletul la „vorbirea cu Dumnezeu” prin rugăciune, la apropierea de El prin postire, prin lacrimi şi prin mărturisire, încredinţându-ne viaţa noastră întru totul purtării Lui de grijă. Singura noastră teamă trebuie să fie teama de păcat, teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu prin păcatele noastre. Îndepărtarea de El este cauza a tot răul din lume. Dumnezeu îngăduie toate aceste încercări venite asupra noastră pentru a ne îndrepta. Atunci când ne vom întoarce cu toată inima spre El, lăsând toate cele ale lumii, atunci şi El Se va milostivi spre noi şi ne va ridica din necazurile care acum ne împresoară.

Timpurile care ne aşteaptă sunt timpurile unei cerneri, ale unei lămuriri spirituale. Poporul nostru a trăit vremuri de criză în decursul istoriei lui, în care a fost privat atât de bunuri materiale, cât şi spirituale, dar a putut trece peste toate fiindcă a ştiut să îşi îndrepte cu totul nădejdea spre Dumnezeu, Singurul care poate face lucruri mari şi minunate tuturor celor care cu dragoste sinceră păzesc poruncile Lui. A sosit poate vremea ca, înainte de a fi prea târziu, să ne întoarcem la Dumnezeu, să devenim creştini adevăraţi, şi nu doar de circumstanţă. Să împlinim poruncile Tatălui Ceresc, să păzim posturile, să Îl căutăm pe Dumnezeu în smerenie, simplitate şi iubire milostivă, înlăturând, din noi şi dintre noi, ura şi duşmănia. Să căutăm şi să urmăm viaţa simplă şi curată a părinţilor şi strămoşilor noştri, ale cărei roade sunt: credinţa, dragostea, bucuria, îndelunga răbdare, discernământul,trezvia şi nădejdea. Să împlinim întru totul porunca iubirii, căutând:pacea cu Dumnezeu, pacea cu semenii sau pacea socială şi pacea cu noi înşine!

 Iubiţi fraţi creştini,

Învierea Domnului a fost un eveniment tainic, pe care nu l-au putut vedea nici străjerii de la mormânt, din pricina luminii dumnezeieşti care-L înconjura pe Domnul cel înviat. Ca Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Hristos a ieşit prin piatra pecetluită a mormântului şi a intrat prin uşile încuiate la ucenicii Săi, încredinţându-i de biruinţa Vieţii asupra morţii, prin Învierea Sa.

În acelaşi mod, tainic şi dumnezeiesc şi acum, acelaşi Mântuitor pătrunde în casele noastre în care ne-am închis, dar mai ales în inimile noastre deschise, aducând lumina şi pacea Sa plină de speranţă, pentru a cânta cu toţii într-un glas: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

Să ne rugăm cu stăruinţă lui Hristos, Cel înviat din morţi, să transforme în sufletele noastre sentimentul privaţiunii, teama, frica de moarte pentru noi şi pentru cei dragi ai noştri în dorul şi dorinţa puternică de a ne reîntâlni cu toţi cei dragi în sfintele noastre biserici, pentru a primi împărtăşirea cu Cereştile Taine, Sfântul Trup şi Scumpul Sânge ale Mântuitorului Hristos, „Paştele nostru”.

Din tot sufletul nostru să înălţăm rugăciuni pentru toţi cei bolnavi, spre grabnica lor însănătoşire, şi pentru toţi medicii, asistenţii şi tot personalul medical, care îi îngrijesc cu multă dăruire pe cei în spitale, şi pentru cei care ne ocrotesc pe toţi. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i odihnească pe cei plecaţi din această lume, în aceste condiţii grave, şi să dăruiască har mângâietor familiilor îndoliate.

Mântuitorul Cel Răstignit şi Înviat este în sufletul şi în mijlocul nostru,oriunde ne aflăm, prin salutul pascal: „Hristos a înviat!” şi răspunsul: „Adevărat a înviat!”.Hristos este nădejdea,pacea, bucuria şi mântuirea noastră! Lumina Învierii Lui este izvor de mângâiere, întărire, curaj şi speranţă. Să nu ne temem! Să nu deznădăjduim! Pentru aceasta Vă adresăm tuturor îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care să ne însoţească mereu:

„Privegheaţi! Staţi tari în credinţă! Îmbărbătaţi-vă! Întăriţi-vă! Toate ale voastre în dragoste să se facă!” (1 Co 16, 13).

 Hristos a înviat!

Sărbători binecuvântate! La mulţi şi fericiţi ani!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi pururea rugător către Hristos, Învierea noastră,

 † Dr. Laurenţiu Streza,

 Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului