Schitul Dumbrăvioara

Istoricul Schitului Dumbrăvioara se leagă nemijlocit de cel al Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie” din Topliţa. Aceasta deoarece acelaşi ctitor l-a gândit dintru început ca metoc subordonat Mănăstirii Topliţa.

În anul 1928, patriarhul Miron Cristea punea în practică o mai veche dorinţă a sa, aceea de a înfiinţa o mănăstire pe locul naşterii şi copilăriei sale, în minunata grădină a casei părinteşti din cătunul Urseni din Topliţa. A adus atunci călugări din Moldova şi Ţara Românească, întemeind o obşte stabilă, în frunte cu arhimandritul Ştefan Teodorescu. După numai doi ani, în 1930, patriarhul Miron pune şi bazele schitului Dumbrăvioara.În anul 1940, în urma Dictatului de la Viena, Mănăstirea Topliţa a rămas cu un singur călugăr; schitul Dumbrăvioara a rămas în părăsire. În 1952, pământul a fost naţionalizat, iar schitul desfiinţat. Locul a rămas în vorbirea localnicilor cu denumirea: La Călugări.

Lucrarea lui Dumnezeu cu schitul Dumbrăvioara a fost că, până în anul 1989, Mănăstirea Topliţa a fost condusă doar de doi egumeni: fericitul întru pomenire arhiereu Emilian Antal (rudă cu patriarhul Miron), iar din 1971, părintele arhimandrit Mihail Goia, topliţean din naştere, dar cu o vastă experienţă monahală, acumulată în multe zone ale ţării. Aşadar, actele de proprietate au fost păstrate cu grijă.

În 1993, părintele arhimandrit Mihail Goia a iniţiat demersurile pentru redobândirea reptului de  proprietate. Cu sprijinul unor oameni de bine (domnul Paraschiv Dima şi alţii), s-a reuşit reînfiinţarea schitului pe vechiul amplasament, cu binecuvântarea Episcopiei de Alba Iulia, păstorită de PS Episcop (actualmente Arhiepiscop) Andrei Andreicuţ.

Prin înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, cu reşedinţa la Miercurea-Ciuc, în anul 1994, Mănăstirea Topliţa a trecut sub jurisdicţia acesteia. Schitul Dumbrăvioara, aflându-se în judeţul Mureş, a rămas în continuare sub autoritatea Episcopiei de Alba Iulia. Având în vedere confuzia creată de dubla jurisdicţie asupra schitului, a Mănăstirii Topliţa, subordonată Episcopiei Covasnei şi Harghitei, şi totodată, Episcopiei Alba Iuliei, în 1998, între cele două eparhii s-a semnat un protocol, care prevede subordonarea Schitului Dumbrăvioara aceluiaşi chiriarh ca şi Mănăstirea Topliţa, în persoana episcopului Covasnei şi Harghitei, ÎPS Ioan Selejan. Aşa se explică de ce, în prezent, deşi se află pe teritoriul altei eparhii, Schitul Dumbrăvioara se află în ascultarea canonică a Episcopiei Covasnei şi Harghitei.

La 11 mai 2003, în Duminica Mironosiţelor, PS Episcop Ioan, înconjurat de un sobor de preoţi, a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, din zid. Cu această ocazie, Preasfinţitul a adus o pietricică din grădina Ghetsimani („pe care a plâns Dumnezeu”, cum frumos a spus în predică) pictată de mâinile pricepute ale maicilor de la Centrul Eparhial din Miercurea-Ciuc. Această piatră pictată a fost îngropată pe locul construirii viitorului altar. Tot cu acest prilej, Preasfinţitul Episcop Ioan a rânduit ca ocrotitori ai noii biserici pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, serbaţi în ziua de 21 mai.

Planul bisericii a fost, de asemenea, rânduit de Preasfinţitul Episcop Ioan, fiind conceput în stilul muntenesc al secolului XVI, din vremea lui Matei Basarab. Astfel, biserica face notă distinctă printre lăcaşurile de cult din Câmpia Transilvaniei, prin turnul decagonal aşezat pe naos, vizibil din interior, şi prin pridvorul cu arce semirotunde sprijinite pe coloane, ca şi prin brâul ornamental ce înconjoară clădirea.

În mod schematic, etapele construirii bisericii au fost următoarele: în 2001, s-a făcut studiul de fezabilitate şi s-a alcătuit proiectul, sub îndrumarea Preasfinţitului Episcop Ioan, de către arhitectul Iancu Mureşan şi proiectantul Ioan Moldovan, ambii din Târgu Mureş; s-a executat studiul geotehnic şi s-au obţinut avizele necesare, inclusiv de la Secretariatul de Stat pentru Culte din Bucureşti.

În 2003, s-a turnat fundaţia din beton armat, la o adâncime de 1,30 m şi o înălţime de 1 m.

În 2004-2005, s-a executat zidăria din cărămidă şi bolţile din beton armat de către echipa condusă de Tănase German din localitatea Ruştior, judeţul Bistriţa-Năsăud.

În 2006, s-a executat acoperişul: partea  de dulgherie de echipa condusă de Mândru Ion din Sărmaş, judeţul Harghita, iar învelitoarea din tablă de cupru de echipa condusă de Pagu Gigel din Miercurea-Ciuc; la realizarea învelitorii s-au primit fonduri considerabile de la Secretariatul de Stat pentru Culte, precum şi un număr de coli de tablă de cupru din partea Episcopiei Covasnei şi Harghitei. Tot atunci, s-a montat şi crucea patriarhală în vârful turnului, lucrată de meşterul Bondane Ion din Topliţa; este realizată din tablă de inox, având o înălţime de 2 m.

În 2007, s-au realizat tencuielile în interior şi exterior; s-a introdus alimentarea cu curent electric şi sistemul electric al clădirii, prin osteneala domnului Ioan Porav din Reghin. De asemenea, s-a turnat şapa din beton în interior, s-a construit Sfânta Masă, placată cu marmură albă, s-au montat policandrele greceşti (în număr de trei), donate de o familie de credincioşi din Reghin, s-au cumpărat covoarele (lucrate la Gaziantep, în Turcia). Astfel, s-a început slujirea Sfintei Liturghii şi a celorlalte slujbe mănăstireşti, cu binecuvântarea Preasfinţitului nostru Episcop Ioan.

În 2008, s-au construit scările din beton armat, placate cu piatră naturală, având o fundaţie cu adâncimea de 1,30 m; s-a realizat trotuarul din jurul bisericii, placat, de asemenea, cu piatră naturală. Pentru Sfântul Altar, s-au cumpărat obiecte noi de cult: Evanghelie, Sfinte Vase, Chivot, sfeşnice, cruci cu postament, cruce de binecuvântare, cădelniţă şi altele, precum şi veşminte liturgice, din donaţiile credincioşilor.

În anul 2009, s-a montat iconostasul, lucrat în lemn de stejar, executat de echipa condusă de sculptorul Mircea Vasile din Sighetu-Marmaţiei.

Toate aceste lucrări au fost atent supravegheate şi supervizate de Preasfinţitul Părinte Episcop Ioan, în decursul numeroaselor vizite pastorale efectuate la schitul nostru, iar prin grija Preasfinţiei Sale, prin priceperea muncitorilor şi hărnicia vieţuitorilor a mai răsărit o floare duhovnicească în Câmpia Transilvaniei, plăcută ochiului şi folositoare sufletului de creştin.

Printre ctitorii careşi-au adus o contribuţie substanţială în efortul de construire, menţionăm: familia Rodica şi Emil Farago din Reghin, familia Rodica şi Emil Moldovan din Ruşii-Munţi, familia Mariana şi Sever Ormenişan din Bărdeşti (Târgu Mureş), familia Alina şi Cristi Oprea din Târgu Mureş, familia Maria şi Ioan Porav din Reghin, doamna Ana Chirteş din Târgu Mureş, familia Maria şi Ioan Vultur din Târgu Mureş şi mulţi alţii, care au ca trăsătură de caracter nu numai dărnicia şi generozitatea, dar şi credinţa manifestată prin prezenţa la jertfa cea preacurată a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii.

În prezent, se lucrează la pictarea icoanelor pentru iconostas, lucrare încredinţată maicilor de la Mănăstirea Izvorul Mureşului. Se are în vedere, realizarea picturii murale, de asemenea, construirea unui turn-clopotniţă, aşezat pe axa longitudinală a bisericii şi de acelaşi stil arhitectonic, care să formeze un ansamblu cu biserica, precum şi a unor camere, adiacente acestui turn, destinate cazării pelerinilor.

În paralel cu construirea bisericii, vieţuitorii schitului s-au îngrijit şi de întreţinerea şi îmbunătăţirea celorlalte clădiri: corpul de chilii, biserica din lemn, paraclisul de iarnă, casa gospodăriei; s-a construit gardul împrejmuitor din scândură, cu o lungime de aproximativ 1 km s-a utilat bucătăria cu toate cele necesare, s-a amenajat trapeza şi alte lucrări de zi cu zi.

Îndeletnicirea vieţuitorilor rămâne, însă, rugăciunea. Slujbele bisericeşti se desfăşoară după rânduiala mănăstirească; se săvârşesc zilnic cele şapte Laude, iar Sfânta Liturghie se oficiază duminica şi în zilele de sărbătoare. De asemenea, se oficiază Taina Sfântului Maslu, o dată pe săptămână. O mare bucurie pentru credincioşi o constituie participarea la cele două hramuri ale schitului: Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai) şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie), hramuri onorate, de multe ori, de prezenţa şi slujirea Preasfinţitului Părinte Ioan. Schitul Dumbrăvioara este vizitat de credincioşi din Târgu Mureş, Reghin, Ruşii Munţi, Deda, Fărăgău, precum şi din alte localităţi din zonă.

În prezent, obştea Schitului Dumbrăvioara este alcătuită din 4 vieţuitori, aflaţi sub ascultarea Mănăstirii Topliţa şi sub oblăduirea canonică a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, iar egumen este protosinghel Teodosie Colceriu.