În Duminica a 15-a după Rusalii, Chiriarhul Episcopiei Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Andrei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la Biserica cu hramul „Întâmpinarea Domnului” din Zencani, Protopopiatul Călimani, județul Harghita.

În cuvântul de învățătură, adresat credincioșilor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre pericopa evanghelică care s-a citit în cadrul Sfintei Liturghii: „Sfânta Evanghelie de astăzi relatează două dialoguri pe care le-a avut Mântuitorul Iisus Hristos. Primul dialog este cel pe care L-a avut cu rabinul de la Templu, iar al doilea dialog, cel pe care L-a avut cu un grup de farisei. Rabinul acesta eminent, în versetul 36, îl întreabă pe Mântuitorul: „Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?” (Matei 22, 36) Rabinul era un teolog al iudaismului, respectat de popor. Acest rabin nu a venit cu un gând smerit la Fiul lui Dumnezeu, el a venit cu un gând foarte josnic, un gând ca să-L ispitească pe Mântuitorul Iisus Hristos. Acesta voia să îl prindă în cuvânt, ca poporul iudaic să poată să-L condamne și să-L compromită. Această întrebare a mișcat inimile iudeilor. Conform arhiologiei biblice și studiului Vechiului Testament, la Templu din Ierusalim erau 613 porunci. Aceste porunci aveau un rol foarte important, de aceea Iisus Hristos nu cade în cursa vicleanului rabin, ci îi răspunde: „El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă, iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”(Matei 22, 37-39) Fiul lui Dumnezeu nu le-a prezentat o poruncă nouă, aceasta  a fost prima dată prezentată de Prorocul Moise în Vechiul Testament, Cartea Deuteronom, capitolul 6, versetul 5. Această poruncă era citită zilnic de preoți și de poporul iudaic. Dragostea față de Dumnezeu este prima și cea mai mare poruncă din Lege. Evanghelistul Matei ne spune: „În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii” (Matei 22, 40) Aceste porunci se cuprind în iubirea față de Dumnezeu și în iubirea față de aproapele. În al doilea dialog, Mântuitorul Hristos îi întreabă pe farisei: „Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, în Duh, îl numește pe El Domn. Deci, dacă David Îl numește pe El Domn, cum este Fiu al lui?” (Matei 22, 42-43,45) Apelativul Domn, în Vechiul Testament se atribuia doar lui Dumnezeu. Titlul de Domn, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur „Se dă numai lui Dumnezeu pentru că originea pământească a lui Mesia era din sămânța lui David, dar ca Dumnezeu nu avea nici o legătură cu familia davidică”. 

Sfântul Apostol Matei încheie evanghelia de astăzi cu cuvintele: „Și nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.” (Matei 22, 46) Este foarte greu să lucrezi pentru Dumnezeu în lumea în care trăim. Este foarte greu să armonizezi cele trei virtuți sufletești – rațiunea, sentimentul, voința și să le îmbraci pe acestea în iubire. Să ne ajute Dumnezeu ca aceste două porunci să le putem îndeplini și să nu furăm timpul, fără să îl iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preacucernicul Părinte Apostol Dumitru, Protopop al Protopopiatului Călimani, împreună cu Preotul Paroh, Friciu Ioan, au mulțumit Preasfinției Sale și credincioșilor prezenți la această Sfântă slujbă.         

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu