Astăzi, 4 Februarie 2018, în Duminica Întoarcerii Fiului risipitor, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae și Acoperământul Maicii Domnului” din Miercurea Ciuc.
În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa a spus credincioșilor: „ În capitolul 15 în Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca ne sunt prezentate trei parabole, oaia cea pierdută, drahma cea pierdută și fiul risipitor. La primele doua parabole participă prietenii și vecinii, iar la a treia parabolă participă tatăl acestuia, imaginea lui Dumnezeu când se întoarce păcatosul la El. Țara îndepărtată este considerată distanța dintre Dumnezeu și omul păcătos. Fiului mai mic din Pericopa Evanghelică i-a venit dorul de ducă, pentru că răzvrătirea nu are rațiune, își pierde echilibrul. Acest păcat al răzvrătirii trăind în curvii și cheltuindu-și toată averea cu prietenii păcatelor i-a fost răsplătit cu pașterea porcilor, profesie înjositoare și disprețuită de evrei. Atât de sărac a ajuns încât dorea să mănânce din roșcovele porcilor dar nici porcii nu își împărțeau mâncarea cu el. Pe fondul acestei crize spirituale și materiale tânărul și-a venit în fire recunoscându-și greșeala pe care o transformă într-o rugăciune: „Tată am greșit la ceruri și înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi.” (Luca 15;18-19) Prin pocăință omul își poate recâștiga strălucirea sa. Sfântul Ioan Damaschinul ne spune: „Pocăința este întoarcerea omului de la păcat la virtute și de la diavol la Dumnezeu prin Sfânta Taina a Spovedaniei și unirea cu Hristos prin Sfintele Taine. Ajuns acasă tatăl l-a îmbrățișat și l-a iertat, sărutându-l. Nu l-a tratat ca pe un argat ci ca pe un oaspete de onoare. I-a dat cele trei onoruri pe care Iosif le primise din mâna lui Faraon când a fost numit mai marele Egiptului. I-a dat haina cea mai bună, simbolul redobândirii darurilor pierdute prin păcat. Inelul simbolul autorității și al cununiei cu Dumnezeu și încălțămintea simbolul omului liber. Toate acestea însoțite de cântece și jocuri și meniuri din vițelul cel gras. Pentru că iubirea părintească când s-a întors fiul destrăbălat a fost recompensată cu iertarea. Fiul cel mai mare când a constatat această bucurie a tatălui cu întoarcerea risipitorului a avut o atitudine nejustificată care i-a făcut tatălui numeroase reproșuri deși a fost asigurat că „ toate ale mele sunt ale tale” (Luca 15;31) Fiul cel mare risipea iubirea tatălui necondiționată, dorul tatălui a fost atât de mare încât l-a văzut pe fiul neascultător de la distanță, așa este și dorul lui Dumnezeu față de noi credincioșii. De multe ori ne rostește toate ale mele sunt ale tale iubite frate creștine, oare este puțin lucru? Parabola fiului risipitor vrea să ne arate că dragostea lui Dumnezeu pentru omul păcătos când se întoarce nu cunoaște margini, pentru că el este bun, mult îndurător, milostiv și iubitor de oameni.”
La sfârșitul Sfintei Liturghii cei prezenți au primit binecuvântări din partea ierarhului locului.