În duminica Fiului risipitor, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, la Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae și Acoperământul Maicii Domnului” din Miercurea Ciuc.

În omilia duminicală, Preasfinția Sa a spus credincioșilor: „Personajul principal din această Parabolă este tatăl care este nevoit să rezolve drama celor doi fii, unul risipind din dorința de a fi liber și independent, iar celălalt risipind în ascultare, transformând-o față de tatăl. Fiul cel mic cere partea de avere care i se cuvine, iar tatăl îi respectă dorința de emancipare. Acesta cade în rătăcire, dorea necunoscutul și i se face dor de ducă. Văzându-se cu partea sa de avere, pleacă într-o țară îndepărtată pentru a nu fi controlat, iar acolo duce o viață de desfrâu. El însuși devine un desfrânat, permițându-și libertate dăunătoare între păgâni. Ce nu a luat tânărul în calcul? Banii sunt un bun limitat, se termină repede și în curând ajungi lipsit, gol, flămând și părăsit de toți. Toți îți stau în jur când ești bogat, apoi totul se spulberă. Cu toate acestea, tânărul simțea în sufletul lui o imensă singurătate, instalându-se astfel starea de umilință. Acesta este pus să păzească porcii și ajunge chiar să își dorească mâncarea acestora. Sosește momentul de cumpănă, își vine în fire, realizează căderea și își găsește un reper, amintirea tatălui său, astfel adoptă o stare de umilință: „Sculându-mă mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi” (Luca 15, 18-19). Fiindu-i dor de acesta și văzându-l de departe, Tatăl îi oferă libertatea de a reveni. Văzându-l ca un cerșetor, plin de zdrențe și murdar, i se face milă de el și îl așează în demnitatea de fiu. Fiul cel mare, foarte contrariat, devine invidios, însă acesta nu ia în calcul cât de importantă este recuperarea celui pierdut.”

„Dumnezeu îl așteaptă pe cel care L-a părăsit, nu din clipa în care se hotărăște să se întoarcă, ci din clipa în care se desparte de El prin păcat. Viața creștinului este prăpastie și munte, când ești pe vârful muntelui să nu amețești, iar când ești în fundul prăpastiei să nu deznădăjduiești.”

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon pe tânărul Ioan Puiu – Tudor pe seama Catedralei Episcopale, iar după otpustul Sfintei Liturghii a săvârșit Sfânta Taină a botezului pruncului Arsenie Antonie Țifrea. Răspunsurile la strană au fost date de către Corala „Pocrov” a Catedralei Episcopale.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu