În ajunul Praznicului Maicii Domnului, la orele serii, a avut loc slujba Vecernie unită cu Litia, urmată de Prohodul Maicii Domnului, toate acestea fiind săvârșite de către Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei și Preasfințitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, alături de un sobor sporit de preoți și diaconi, în Altarul de vară al Sfintei Mănăstiri.

După săvârșirea slujbei Prohodului, Preasfințitul Părinte Galaction, a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor și pelerinilor prezenți: ,,Adormirea Maicii Domnului nu este un moment de întristare, ci este unul de bucurie duhovnicească pentru că Preasfânta Maica Fecioară  merge de la pământ la ceruri lângă Fiul Său, mijlocind pentru noi către Domnul nostru Iisus Hristos. În cartea cu minunile Maicii Domnului  este consemnată și această descoperire minunată, și a nume faptul că Maica Domnului se roagă în genunchi permanent Domnului nostru Iisus Hristos să ne dăruiască vreme de pocăință. Pentru că după răutățile noastre, păcatele noastre, îndepărtarea noastră de Dumnezeu, Mântuitorul Hristos de mult trebuia să piardă lumea, însă pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, Dumnezeu ne mai îngăduie vreme de pocăință, vreme de întoarcere. Iată de ce o cinstim pe Maica Domnului cu atâta evlavie pe care o avem drept nădejde de mântuire. Prin rugăciunile și mijlocirile Maicii Domnului suntem încredințați că Mântuitorul Hristos privește cu milostivire asupra noastră, ne rânduiește vreme de pocăință și așa cum spun rugăciunile noastre nu voiește moartea păcătoșilor, ci voiește întoarcerea, pocăința și mântuirea acestora. Să o iubim așadar pe Preasfânta Fecioara Maria, să o chemăm în rugăciunile noastre, să îi cinstim chipul zugrăvit în icoane și ne vom bucura și noi de ajutorul grabnic al Născătoarei de Dumnezeu.”

La momentul rânduit, ierarhii, preoții și credincioși au înconjurat Biserica Mănăstirii cu icoana Adormirii Maicii Domnului pictată în atelierul mănăstirii.

Astăzi, în ziua Praznicului Adormirii Sfintei Fecioare Maria sau Sfânta Maria Mare cum mai este denumită în popor, cei trei ierarhi au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, fiind înconjurați de un sobor de preoți și diaconi în Altarul de vară.

Înaltpreasfințitul Părinte Naum a rostit un bogat cuvânt de învățătură: ,, Înălțând cântări și laude Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Maicii noastre Cerești, în a cincisprezecea zi a lunii august, dimpreună cu întreaga Sfântă Biserică, atât cea de pe pământ, cât și cea din ceruri, slăvim minunata ei Adormire – unul dintre cele mai luminoase praznice ale Bisericii, pe care inima creștină îl trăiește de fiecare dată în chip deosebit de adânc și puternic. Ne alăturăm în duh cetei Sfinților Apostoli pentru a mărturisi Înălțarea ei la Cer – ca cel dintâi rod al Învierii lui Hristos, slăvind-o pe cea pe care o mărturisim ca fiind „mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii” pentru că a născut, în chip nestricăcios, pe Fiul lui Dumnezeu, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cu o singură inimă și o gură să rostim astăzi cântarea praznicului: „Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre“ (Troparul la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Glas 1).

Cele mărturisite în Troparul Sfântului Praznic de astăzi exprimă în puține cuvinte, de fapt, toată taina minunată și mare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În aceste câteva cuvinte este cuprinsă cea mai însemnată învățătură dogmatică ortodoxă despre cea care a fost aleasă și pregătită încă de la sfatul dinainte de veci al lui Dumnezeu pentru a aduce partea omenească în taina Dumnezeirii. Iată care sunt cele mai importante două mesaje pentru noi toți ale praznicului de azi: în primul rând, că noi toți cei care mărturisim numele Fiului ei dumnezeiesc suntem chemați să fim primiți, precum ea a fost, în împărăția Sa veșnică și, în al doilea rând, că, deși a plecat din această lume, Maica Domnului nu a abandonat lumea, ci dimpotrivă – până în ziua de astăzi ea încă poartă de grijă ca o maică, întregului neam creștinesc și lumii întregi.

Aceste două adevăruri fundamentale ale credinței noastre ne întăresc în prezent – într-un moment de criză profundă a valorilor, de denaturare a mesajului creștin și de necinstirea numelui lui Hristos, precum și de împietrire a inimii omenești fără egal în ultima vreme, când grozăvia războiului cuprinde iarăși țări și națiuni întregi, luând în fiecare zi nenumărate vieți nevinovate. Și de aceea, bucuria noastră – chiar și în ziua sfântă de astăzi – nu poate fi deplină, știind că și acum, în fiecare clipă, zeci și sute de frați și surori ai noștri îndură o suferință ce nu poate fi simțită sau înțeleasă în alt chip decât personal.

Ca oameni și creștini, putem simți o compasiune sinceră și profundă pentru durerea semenilor noștri, putem cere mila lui Dumnezeu pentru toate victimele nevinovate și ne putem întreba de ce și cât timp va îngădui toate acestea, dar există o ființă care, având o cunoaștere cu adevărat profundă a suferinței, pătimește alături de fiecare victimă nevinovată pentru că ea însăși a trecut prin cea mai cumplită suferință posibilă pentru un om, a fost martora batjocurii și uciderii Fiului ei dumnezeiesc. Cea căreia dintru început i s-a spus că „… prin sufletul tău va trece sabie” (Luca 2:35), care a fost martora suferinței, răstignirii și a tuturor batjocoririlor cumplite aduse „Domnului slavei” (1 Cor. 2:8), până în clipa în care El, „… plecându-Și capul, Și-a dat duhul” (Ioan 19:30) – numai ea poate pătrunde în toate suferințele, îi poate mângâia pe cei mai deznădăjduiți și poate cere Fiului Său și Dumnezeului nostru milă, pace și odihnă pentru toți și pentru toate.

Astăzi, când prăznuim slăvita Adormire a Maicii Domnului, să o rugăm cu și mai multă râvnă – cu inima zdrobită și adâncă pocăință pentru noi și pentru întreaga lume, să mijlocească înaintea tronului lui Dumnezeu pentru toți cei care sunt victime nevinovate ale răului, ale urii și agresiunii dintre oameni, dintre frați. Să-i cerem, totodată, să înmoaie, cu nemărginita sa iubire de maică, toate inimile omenești împietrite, să lumineze mințile și sufletele celor în puterea cărora stă curmarea și stăvilirea suferinței și să-i aline cu adevărat pe cei aflați în suferință, pentru că noi așa o cunoaștem – „Bucuria tuturor celor necăjiți”.

Cu adâncă recunoștință, pentru prilejul oferit de a fi împreună și în acest an în bucuria praznicului Adormirii Maicii Domnului, în eparhia ocrotită de Dumnezeu a Covasnei și Harghitei, în această frumoasă și mereu primitoare Sfântă Mănăstire, ne rugăm lui Dumnezeu pentru voi toți și pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română soră și atât de scumpă inimii noastre.

Pentru rugăciunile și mijlocirea cerească a iubitoarei noastre Maicii și Stăpână și Pururea Fecioara Maria, care astăzi trece la viața veșnică, pacea lui Dumnezeu și marea Sa milă să fie cu noi și cu fiecare inimă omenească întristată și aflată în suferință!“

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Andrei a hirotonit întru preot pe diaconul Ioan Oltu, pe seama Mănăstirii Făgețel din județul Harghita.

După otpustul Sfintei Liturghii, Ierarhul locului a oferit ordinul eparhial ,,Crucea mărturisitorii credinței străbune” pentru mireni, Domnului Tinca Mihail, Primarul Comunei Voșlăbeni din Județul Harghita.

Preasfinția Sa a mulțumit episcopilor prezenți, clerului slujitor al sfintelor altare, Preacuvioasei Maici Starețe, Stavrofora Miriam Oprea și obștii de maici, oficialităților centrale, județene și locale și credincioșilor prezenți veniți la hramul mănăstirii.

Răspunsurile la strana au fost oferite de obștea de maici a Sfintei Mănăstiri.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Arhid. Alexandru Moroianu