Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a slujit Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae și Acoperământul Maicii Domnului” din Miercurea Ciuc.

În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa a spus: „Odată cu Duminica Vameșului și Fariseului, începe perioada Triodului care durează 10 saptămâni. Triodul este cartea de cult în care majoritatea cântărilor sunt grupate în trei ode sau cântări liturgice, de unde și-a luat și denumirea de Triod. Perioada aceasta de 10 săptămâni, ne pregătește sufletește pentru Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului, cântările și rânduielile liturgice ne îndeamnă la pocăință, smerenie, înnoire spirituală prin post și rugăciune, prin spovedanie și cuminecarea cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului, fapte bune de milostenie și întoarcerea de la păcat la o viață aleasă în Hristos. Duminica aceasta ne arată că rugăciunea trebuie să fie smerită, pocăință sinceră, să fim milostivi și să acceptăm postul în mod liber. Primele trei duminici din Triod ne pregătesc sufletește pentru a ne apropia prin pocăință și smerenie de Tatăl nostru care este în Ceruri. Duminica Vameșului și a Fariselui ne îndeamnă așa cum vorbește Sfântul Evanghelist Luca (18; 10-14) despre Rugăciunea smerită. Duminica Fiului risipitor ne arată că prin pocăință sinceră dobândim iertarea păcatelor și comuniunea cu Tatăl Ceresc. Duminica Înfricoșătoarei Judecăți ne arată că viața aceasta pământească va fi judecată după criteriul iubirii milostive arătată semenilor noștri care aveau nevoie de ajutorul nostru. Iar ultima duminică care premerge începutul Postului Mare, este duminica Izgonirii lui Adam din Rai, pentru că nu a postit, nu s-a smerit și nu a ascultat de Dumnezeu. Sfânta Evanghelie de astăzi ne prezintă doua categorii de oameni care au venit în Templu în fața lui Dumnezeu. Fariseul făcea parte din categoria oamenilor cu vază în popor, clasă de elită, om cultivat însă era trufaș, se lăuda pe sine, era exagerat, judeca pe Vameșul de lângă el. Bietul Vameș, era un preceptor, om care aduna impozitele, era în slujba romanilor de aceea era urât de popor. Era lacom, dornic de îmbogățire și neprietenos. Fariseul din Evanghelie nu mulțumește lui Dumnezeu cu sufletul curat și smerit, era egoist, în stare de autosuficiență, în sufletul lui se înălța pe sine, se lăuda că nu este răpitor, că este drept, ca nu este desfrânat, formal împlinește poruncile Legii Vechi. Își adăuga și calea ascetică, postesc de doua ori pe săptămână și dau zeciuială, era foarte mândru și răutăcios, arată evlavie exterioară dar nu are iubire smerită de aproapele, era disprețuitor. Vameșul corupt nici măcar ochii spre cer nu îi ridica, considerându-se nevrednic, apăsat de conștiința care îl chinuia, își recunoaște păcatele și cere lui Dumnezeu iertare și ridicare, era un om zbuciumat, mai mult decât neliniștit, se smerește pe sine și cere mila lui Dumnezeu cel Bun și Sfânt. Mântuitorul Iisus ne spune că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa lui. (Luca 18; 14) Rugăciunea smerită a păcătosului este mai plăcută lui Dumnezeu decât rugăciunea trufașă a dreptului. Sfinții Părinți ne îndeamnă să luăm de la Fariseu virtuțile dreptății, evlavia, ascultarea de Legile lui Dumnezeu dar să nu luăm mândria, mulțumirea de sine și judecata. De la Vameș să nu luăm duhul lăcomiei și iubirea de avere nedreaptă, ci să luăm smerenia și duhul de rugăciune curată. Să fim realiști, să nu fim închipuiți, plini de sine, să ne recunoaștem păcatele în fața lui Dumnezeu și în starea de smerenie cu inimă înfrântă să cerem ajutor și ridicare de la Dumnezeu.”

Răspunsurile la strană au fost date de către Corul „Pocrov” al Catedralei Episcopale.