Biserica noastră serbează astăzi pe cel pe care Însuși Mântuitorul îl numește ca fiind cel mai mare dintre ce născuți din femeie, Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.”(Matei 11, 11)
Încă din numele praznicului aflăm datoria la care suntem chemați, aceea de sobor, adică adunare a credincioșilor spre cinstirea unui eveniment din istoria mântuirii sau a unei persoane marcante Sfântul.
Motivul, spațiul și timpul praznicului de astăzi au fost materializate în prezența Ierarhului, clerului și credincioșilor la Mănăstirea închinată Maicii Domnului.
Piatra de temelie a frumosului complex de astăzi s-a pus în anul 1996, ca trudă a ctitorului ei, pe atunci nou instalat prim Episcop al Epiarhiei Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Ioan Selejan, astăzi Mitopolit al Banatului.
Stadiul lucrărilor a avansat destul de repede, astfel încât în anul 2000 a avut loc sfințirea Bisericii mari, cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, denumire sub care și este cunoscută întreaga Mănăstire.
Anul 1997 consemnează începerea lucrărilor de la Corpul de Chilii și a Paraclisului care avea să fie sfințit în anul 2009 și să primească drept ocrotitor pe cel prăznuit în data de 7 ianuarie.
Astăzi, 7 ianuarie 2016, sărbătoarea Mănăstirii a debutat cu slujba privegherii săvârșite la ceas de seară în Ajunul Praznicului de Preasfințitul Părintele nostru Andrei, dimpreună cu un frumos sobor de preoți și diaconi, în Paraclisul Sf.Ioan Boatezătorul care a devenit neîncăpător. Constatându-se dragostea pe care o poartă mulțimile de credincioși veniți la închinare, slujba Sfintei Liturghii a fost slujită în sobor mărit- alcătuit din preoții parohi veniți de la bisericile de mir din împrejurimi, dar și o parte din părinții stareți sau duhovnici ai Mănăstirilor învecinate- în biserica mare sub protia Ierarhului Episcopiei Covasnei și Harghitei.
„Praznicul de astăzi este chip al smeritei ascultări, care comemorează aducerea aminte de Proorocul Ioan, Botezătorul Mântuitorului Hristos. Întreg universul este resturat prin întreita smerenie pe care o arată scrierile patristice: creația necuvântătoare, creatura simțitoare și Creatorul lor. Intrarea în apă sub mâna Sfântului Ioan a Creatorului făpturii produce cutremurarea firii apelor care se întorc înapoi, smerirea Sfântului Prooroc Ioan care simte focul dumnezeirii în creștetul Celui ce i se înfățișează, dar și smerenia plinită prin „deșertarea” și luarea chipului omenesc a Ziditorului a toate. Inima noastră e bucurată de Hristos Domnul atunci când intrăm prin taina Sfântului Botez în Biserică, dar mai ales atunci când rămânem acolo chiar și când ieșim.”
Pr. Drd. Panciu Laurențiu-Gabriel