Sfânta Mănăstire cu Hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Izvoru Mureşului este aşezată la poalele Hăşmaşului Mare, între cei doi fraţi de cruce Mureşul şi Oltul. În anul 1936, sătenii au cumpărat un teren de 4 ha pentru construirea unei mănăstiri, dar vremurile de cumpănă din Ardeal nu i-au ajutat să-şi împlinească dorinţa, până la venirea Înaltpreasfinţitului Ioan. Piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri cu Hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost pusă pe data de 7 august 1996, de către Înaltpreasfinţitul Ioan, ctitorul şi arhitectul Sfântului Lăcaş. Pe 15 august 2000 a avut loc sfinţirea mănăstirii de către vrednicul de pomenire Preafericitul Patriarh Teoctist.

Mănăstirea este aşezată lângă şoseaua naţională şi este împrejmuită cu 1200 metri de zid masiv din piatră, care aminteşte de epoca medievală. La intrare, ne întâmpină clopotniţa cu o faţadă de piatră unde se află icoana Maicii Domnului în mozaic într-o mică firidă şi o poartă de stejar masiv, bogat ornamentată, cu feronerie de epocă. Bolta clopotniţei este pictată în frescă cu scene care ne amintesc de dragostea de aproapele, mila de cei săraci şi primirea de străini. Păşind în incintă, frumuseţea florilor, a peisajului şi a clădirilor ce răsar albe, precum şi bogăţia artistică şi tematică a picturilor care îmbogăţesc această mănăstire ne descoperă un colţ de rai. Sfânta biserică este construită în formă de cruce în spiritul arhitecturii munteneşti a epocii de înflorire din timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Este pictată în tehnica frescă, în stil neobizantin, de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de păr sălbatic iar icoanele sunt pictate de maici în atelierele mănăstirii. Sfânta Biserică adăposteşte racla cu o părticică din Sfintele Moaşte ale Sf. Ierarh Nicolae.

Corpul de chilii al maicilor domină prin mărimea şi forma arcelor în stil brâncovenesc, având şi un Paraclis de iarnă închinat Sf. Ioan Botezătorul. Holurile clădirii sunt pictate în tehnica frescă, fiind împodobite cu programe iconografice tematice, de la întemeierea poporului român, Sfinţi români şi un sinaxar al Sfinţilor din tot anul, pictate de echipa de pictori, condusă de domnul Marcel Codrescu din Bucureşti.

Casa duhovnicului are şi ea o tematică aparte, holul şi trapeza fiind pictate cu scene specifice şi de bine-primire a pelerinilor. Toate spaţiile interioare ale clădirilor sunt împodobite cu peste 2000 m2 de pictură în frescă. În afara incintei mănăstirii, sunt două case pentru 120 de pelerini, bucătăria cu trapeza de vară şi anexele gospodăreşti. Obştea celor 25 de maici sub îndrumarea maicii stareţe Miriam Oprea şi a părinţilor slujitori ieromonahul Emanuel Manţa şi ieromonahul Calinic Dăscălescu, ţine candela aprinsă, străduindu-se să împletească zilnic, rugăciunea cu ascultarea.

 

Maicile se ostenesc cu dăruire şi migală în atelierele de pictură, croitorie, sculptură şi tâmplărie. Chiar dacă mănăstirea este nou zidită şi nu este încărcată de istorie, are o contribuţie duhovnicească şi culturală. Este izvor de duhovnicie şi uşurare pentru pelerinul trecător. Pentru localnici este umbra istoriei care îi acoperă şi îi marchează permanent, fiindu-le reazem că au fost şi încă mai există pe aceste meleaguri. Pentru trecători este lumina care stârneşte curiozitatea de a pătrunde în interior şi este izvor de cunoştinţă duhovnicească pentru cel care doreşte să se adape. Pentru cei pasionaţi de arta religioasă, mănăstirea încântă ochiul şi sufletul prin arhitectura brâncovenească adusă în zona noastră şi prin picturile murale care o împodobesc.