Biserica cu hramurile „Învierea Domnului” și „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Iacob”- Țara Loviștei a fost sfințită duminică, 6 octombrie, de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și cu Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei. După înveșmântarea în har a lăcașului de cult, a fost săvârșită Sfânta Liturghie.

În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a spus că „Biserica întotdeauna este ca o scară cerească. De aceea o numim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu scară cerească și Rai cuvântător. Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat Biserica la Răstignirea Sa pe Cruce și apoi a desăvârșit-o prin Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli la Cincizecime. Biserica este organismul care cuprinde toată suflarea omenească și, în acest Trup al lui Hristos, fiecare are o chemare și o menire aparte. Dumnezeu este cu noi și El ne conduce ca să moștenim Împărăția cea veșnică. Așadar, Biserica este o axă care unește cerul cu pământul, o scară pe care înaintăm cu toții: episcopi, călugări, preoți și credincioși. Suntem antrenați să avansăm pe această scară și, astfel, ne umplem de slava cerească. Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât Dumnezeu strălucește în noi. Sfințirea acestei biserici este un moment de aducere aminte, de rememorare, de pomenire a tuturor înaintașilor noștri”.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a tâlcuit în continuare pericopa evanghelică a duminicii, arătând că „în Evanghelie  se spune cum Mântuitorul S-a apropiat de o cetate cu numele Nain. În această cetate a constatat că era o femeie văduvă care se ducea să-și îngroape singurul ei fiu. Venirea Mântuitorului în această cetate avea să împlinească o mare mângâiere a acestei femei care rămăsese văduvă și fără fiul ei.

Multe minuni a făcut Mântuitorul Iisus Hristos, dar învieri nu a săvârșit decât trei. Această înviere a fiului văduvei din Nain are loc într-un moment în care trebuia să se înțeleagă că este Fiul lui Dumnezeu. Această înviere nu o putea săvârși nimeni, decât numai Dumnezeu. Vorbim la această minune a învierii fiului văduvei din Nain despre glasul lui Dumnezeu prezent în creație, la baza căruia a stat planul lui Dumnezeu în care suntem înscriși cu toții, dar și cei care vor veni după noi. Suntem parteneri de dialog cu Dumnezeu. De aceea ne-a dat graiul și rațiunea ca să stea de vorbă cu noi. Ba, mai mult, Însuși Dumnezeu vorbește întru noi. 

Omul nu este numai trup. De multe ori avem impresia că suntem numai trupuri și, dacă murim, nu mai existăm. Aceasta este o mare înșelăciune atee! Zice psalmistul: Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu. Cel nebun zice în inima sa că nu este Dumnezeu. Dar noi credem că suntem suflet și trup. De aceea, avem această obligație față de sufletul nostru ca să-l înnobilăm cu rugăciune, cu post, cu priveghere și cu venirea la biserică. Sufletul este cel care coordonează activitățile noastre, iar nu trupul. Sufletul este acela care face ca noi să fim cu adevărat oameni.

Hristos a înviat călcând puterea morții, astfel încât zice Sfântul Apostol Pavel: Unde îți este moarte boldul tău? Unde îți este moarte biruința ta? 

Prin această Evanghelie, Hristos ne arată că este permanent cu noi. Să nu ne înfricoșăm, să nu ne împuținăm sufletește în necazuri, ci să avem întotdeauna nădejdea în Dumnezeu. Durerea în sine n-ar putea să o sufere nimeni, ci, mare parte a ei, este luată de Mântuitorul Iisus Hristos. Evanghelia de azi se adresează în principal tinerilor ca ei să nu moară în această depărtare de Dumnezeu”.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu pentru binecuvântarea împărătșită fiilor duhovnicești ai Arhiepiscopiei Râmnicului prin participarea și slujirea la sfințirea Mănăstirii „Sfântul Ioan Iacob” – Țara Loviștei, așezământ monahal care desfășoară o bogată activitate misionară și duhovnicească, cunoscut fiind faptul că Icoana Maicii Domnului Kazanskaia este ocrotitoarea pompierilor vâlceni, iar Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este ocrotitorul bibliotecarilor. În semn de recunoștință pentru jertfa ctitorilor și a acelora care au sprijinit la realizarea picturii și restaurarea ansamblului monahal, Înaltpreasfinția Sa a oferit diplome de vrednicie.

Piatra de temelie a acestui așezământ monahal a fost pusă în ziua de 23 iunie 2013, lucrările de construcție ale bisericii și corpului de chilii au fost realizate în perioada iunie-decembrie a aceluiași an.

În perioada 2014-2024 s-au întreprins mai multe lucrări de înfrumusețare a bisericii, care a fost pictată în frescă, iar în ziua de 8 iulie a anului 2017, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a așezat spre închinare în acest locaș de cult, icoana Maicii Domnului Kazanskaia.

Sfântul lăcaș a fost înzestrat cu mobilier bisericesc sculptat manual în lemn de stejar, s-au confecționat acoperăminte noi și s-au achiziționat frumoase obiecte de cult și alte odoare liturgice. La exterior, au fost refăcute fațadele corpului de chilii și au fost amenajate mai multe spații verzi.

Sursă: Arhiepiscopia Râmnicului