Astăzi, 15 Iunie, Părintele Iustin Pârvu a fost pomenit la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, la împlinirea a 11 ani de la mutarea la cele veșnice. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și Slujba Parastasului a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, împreună cu preacuvioși părinți stareți din mănăstirile nemțene, preacuvioși și preacucernici părinți veniți la Sfânta Mănăstire când s-a săvârșit pomenirea Preacuviosului Părinte Iustin Pârvu.

Cu acest prilej, Preasfinția Sa a rostit un bogat cuvânt de învățătură, susținând importanța mărturisirii adevărate, a credinței de către cei ce se ostenesc cu nevoințele și vrednici sunt de pomenire: ,,Astăzi se împlinesc 11 ani de când părintele Iustin a primit cea mai frumoasă diplomă: cetățean al Împărăției Cerurilor. Viața aceasta pe pământ este umbră și vis. Noi, creștinii ortodocși avem un cult deosebit pentru cei care s-au mutat în veșnicie. De aceea astăzi răspund la o întrebare pe care mulți o pun ortodocșilor: Au fundament biblic rugăciunile pentru cei morți? Deschizând Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, vom găsi câteva temeiuri biblice referitoare la cei mutați în veșnicie. Evreii își plângeau morții de patru ori pe an, conform cărții Judecători 11, cartea prorocului Ieremia 16 și în cartea a patra a profeției lui Tobit. Aceste prăznuiri le făceau la Sărbătoarea Împăcării, la Paști, la Cincizecime și la Sărbătoarea Corturilor. Și prăznuirea aceasta o făceau cu pâine și cu vin. De acolo avem și noi temei, la parastas să așezăm colacul (pâinea) și vinul. Iuda Macabeul a strâns bani și i-a trimis la Ierusalim pentru a fi jertfa pentru iertarea păcatelor celor care au căzut pe câmpurile de luptă. In cartea a 2-a Macabeilor, cap. 12 este scris: sfânt și cucernic gând a fost că a adus jertfă de curățire pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat. In creștinism, grija pentru cei morți, începe cu înmormântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astăzi, ne-am adunat să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor tuturor, ale noastre și ale celor dragi, mutați în veșnicie, deoarece sufletele celor care s-au mutat la viața cea veșnică, așteaptă rugăciuni și milostenie făcută în numele lor, ca jertfă adusă lui Hristos pentru iertarea păcatelor. Între cele ce împodobesc slujirea este și coliva, care simbolizează trupul celui adormit, asemenea bobului de grâu, care doar murind aduce rod. Colacul închipuie veșnicia și vinul care ne aduce aminte de aromatele și balsamul cu care a fost uns trupul Mântuitorului nostru. Pomenile sunt pentru ușurarea sufletelor celor mutați în veșnicie. De aceea Parastasul este mijlocul prin care noi ne alăturăm prin rugăciune, celor adormiți. Acest lucru este întărit și de Sfânta Evanghelie a Sfântului Luca, cap. 16, care amintește de bogatul nemilostiv și săracul Lazar. Este singurul loc în Noul Testament, unde se dovedește științific existența sufletului după moarte. Să luăm aminte, ca să rămânem în rugăciune, noi, biserica luptătoare, pentru ca și aceștia, daca au găsit trecere în fața Bunului Dumnezeu, să mijlocească pentru noi și pentru a noastră mântuire”.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în Altarul de vară al mănăstirii, iar slujba parastasului a fost oficiată la mormântul părintelui. Au fost prezenți credincioși din zonele învecinate și pelerini veniți din toată țara.