Joi, 16 mai, în cea de-a doua zi dedicată manifestărilor cultural-religioase „Zilele Episcop Melchisedec Ștefănescu”, la Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, au fost săvârșite Sfânta Liturghie arhierească și o slujbă de pomenire, prin care s-au cinstit cei 132 de ani de la trecerea în veșnicie a marelui ierarh. 

În fața scenei Altarului de Vară, amplasată în curtea Centrului Eparhial din Roman, mii de credincioși veniți din toate zonele eparhiei Romanului și Bacăului, cu bucurie și dragoste, au înălțat rugăciuni către Dumnezeu, participând la slujba Sfintei Liturghii și la pomenirea ilustrului Episcop Melchisedec Ștefănescu.

Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie arhierească, împreună cu trei dintre ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei și Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, precum și alături de un sobor de 30 de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Melozii Romanului” al Liceului Teologic „Episcop Melchisedec” din Roman.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a dat rostire cuvântului scris de IPS Ioachim, cu privire la viața, activitatea și personalitatea „celui mai învățat episcop al românilor”:

„La 132 de ani de la trecerea Episcopului Melchisedec al Romanului din viaţa aceasta în cea fără de sfârşit, care se împlinesc astăzi 16 mai 2024, putem afirma cu certitudine că el se află la loc de cinste în galeria marilor personalităţi ale culturii române. Evlaviosul slujitor a lui Hristos a ajuns să fie Cuvântul cel mai ascultat al Bisericii timpului său, a găsit soluții într-o perioadă în care neamul românesc dorea să-și structureze identitatea spirituală și culturală între popoarele civilizate ale lumii. 

Ierarhul Melchisedec s-a dăruit deopotrivă şi raţiunii cerului, ca şi celei pământeşti şi trăirilor sfinte, ca şi demersului ştiinţific, promovând, în acelaşi timp, ca un ales vieţuitor înduhovnicit, spiritul de universalitate, de deschidere a culturii și civilizației românești, de sorginte creștină, înspre toate zările lumii. 

Sexacentenara Arhiepiscopie a Romanului şi Bacăului tresaltă de bucurie astăzi că în dipticele său este înscris numele Episcopului Melchisedec Ștefănescu. La împlinirea a 132 de ani de la naşterea în ceruri a eminentului ierarh, nu ne rămâne decât să tragem concluziile, văzând în el un sfânt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, sinaxarul sfinţilor români s-ar întregi cu numele unui ierarh-cărturar care a ştiut să menţină aprinsă lumina Ortodoxiei la un popor ce risca să se piardă în tenebrele iluminismului postrenascentist, și care, în ceruri ar fi purtătorul rugăciunilor noastre înaintea scaunului Preasfintei Treimi”.

După săvârșirea Sfintei Liturghii, toți cei prezenți, preoți și credincioși, purtând în inimi și în gând tabloul vieții Episcopului Melchisedec Ștefănescu, au pornit în procesiune spre mormântul ierarhului, aflat în capela „Adormirea Maicii Domnului” din incinta Fundației „Episcop Melchisedec”, unde a avut loc slujba Parastasului, urmată de o depunere de coroane la mormântul ierarhului.

În cuvântul rostit la finalul slujbei de pomenire, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim a evocat personalitatea marelui Episcop Melchisedec și contribuția sa la edificarea spiritualității, culturii și civilizației românești:

„Ne aflăm astăzi în jurul acestei capele, care adăpostește osemintele așezate aici la ieșirea din istorie a marelui Episcop Melchisedec Ștefănescu și este de datoria noastră, a ierarhilor care se înșiruiesc, după timpul pe care îl rânduiește Dumnezeu fiecăruia, pe scaunul vlădicesc de la Roman, să știm că predecesorii noștri au contribuit cu cărămida rânduită lor de providență să o pună la edificiul spiritualității, culturii și civilizației românești. Unul dintre episcopii nepereche este marele nostru ierarh, Episcopul Melchisedec Ștefănescu, despre care ați auzit din cuvântul oficial pe care l-am întocmit pentru ziua de astăzi și care va constitui o filă în plus în dosarul de canonizare, trimis Sinodului Mitropolitan de la Iași. 

La anul să de-a Dumnezeu, tot în acest context, să veniți și mai mulți pentru a-l cinsti pe Melchisedec ca Sfânt al Bisericii noastre. El este Sfânt pentru faptul că nu noi suntem cei care îi facem Sfinții ci Dumnezeu, dar pentru că ei și-au consumat deja viața în această istorie, dreptul nostru unanim, ca fii ai Bisericii Dreptmăritoare, este acela să punem picătură cu picătura la edificiul sau la aureola acestui mare om care a fost episcopul Melchisedec Ștefănescu. 

Am văzut astăzi întreaga eparhie, reprezentată de credincioși din toate zonele, venită să-l cinstească pe marele episcop Melchisedec. Cu toții v-ați deschis ca o floare și Dumnezeu prin rugăciunile Sfântului Melchisedec v-a picurat o picătură de har, sub puterea căruia o să purcedeți calea mai departe prin labirintul acestei lumi pentru a ajunge la limanul de mântuire. De aceea ne cinstim înaintașii, pentru a nu ne pierde identitatea în această lume secularizată. Este bine să punem pe piedestal cât mai mult strămoși vrednici, pentru ca noi să ducem mai departe ștafeta, adăugând o cărămidă în edificiul spiritualității înaintașilor”.

Episcopul Melchisedec Ștefănescu – Calea spre Sfințenie

„Iată eu, robul și închinătorul adevăratului Dumnezeu, smeritul Melchisedec Episcop al Romanului, cugetând la ceasul sfârșitului acestei vieți trecătoare și la viața cea nemuritoare și la viața cea nemuritoare, ce se începe de la ușa mormântului, am decis ca credințele și aspirațiunile mele din viața aceasta trecătoarea să le transmit vieței celei veșnice” (Episcop de Roman Melchisedec, Testament, 1889, Octombrie 4, Roman).

Melchisedec Ștefănescu s-a născut pe 15 februarie 1823, în satul Gârcina, județul Neamț, într-o familie cu 11 copii ai preotului Petru și Anastasia Ștefănescu, primind la botez numele de Mihail. Considerat unul dintre cei mai luminați ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, ilustru teolog și membru al Academiei Române, Melchisedec Ștefănescu face parte din elita românească a secolului al XIX-lea a cărei personalitate a fost determinantă pentru istoria, credința și cultura României.

Student eminent al prestigioasei Academii Teologice de la Kiev, înființată de Mitropolitul Petru Movilă, Melchisedec Ștefănescu, se va implica în reorganizarea seminariilor de la Huși, Roman și de la Socola-Iași, acesta din urmă fiind transformat în cel bun seminar teologic din țară, care va deveni și prima școală din Principatele Române cu predare în limba română. 

Ierarh providențial a Bisericii, Melchisedec Ștefănescu va fi numit locțiitor al episcopului de la Huși din 1861, locotenent de episcop al nou-înfiinţatei Eparhii a Dunării de Jos şi Eparhiot în 1865, iar din 22 februarie 1879 va fi ales episcop la Roman, unde va lucra neîncetat pentru credință până la moartea sa în 1892.

 Personalitate complexă a Bisericii Ortodoxe, a sprijinit inițiativele culturale și educaționale din toate cele trei eparhii. În acest sens, a construit numeroase biserici, mănăstiri, schituri și școli, a tradus numeroase cărți și a îmbogățit fondurile de carte veche românească, cu grijă și dăruire s-a implicat în ajutorarea celor în nevoie (bolnavi și săraci), a sprijinit prin burse elevii silitori și a susținut formarea teologică și duhovnicească a clerului.

Episcopul Melchisedec Ștefănescu s-a implicat în mod activ în favoarea unirii Principatelor Române, a contribuit la organizarea primului Sinod general al Bisericii Ortodoxe Române, la București, în 1865, iar în 1872, la întocmirea Legii Organice prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Om de cultură, ilustru academician și filolog, Melchisedec Ștefănescu a scris numeroase lucrări teologice, opera de suflet a sa fiind dedicată Sfintei Cuvioase Parascheva și aducerii moaștelor sale la Iași, în 1641, dată stabilită datorită cercetărilor sale.

După o lungă suferință fizică, calomniat în mod injust de cei din epoca sa, în noaptea de 15-16 mai 1892, episcopul Melchisedec Ștefănescu trecea la Domnul în cetatea Romanului. Înconjurat de 10 arhierei, în prezența reprezentanților instituțiilor culturale, filantropice ale Academiei Române precum și a credincioșilor, pe 18 mai, Melchisedec Ștefănescu a fost înmormântat, conform dorinței sale, în grădina proprietății sale de lângă Episcopia Romanului. 

Astăzi, pe locul respectiv, se află o capelă, construită în 1938, iar în jur clădirile Fundației „Episcop Melchisedec” în cadrul căreia funcționează un centru de zi pentru copii și un centru social multifuncțional.

Denumit de către Ion I. C. Brătianu „Farul luminos și principele episcopatului român”, la 132 de ani de la nașterea sa în ceruri, ierarhul Melchisedec Ștefănescu rămâne în veșnicie un model de sfințenie și credință, un izvor nesecat de înțelepciune și dăruire. 

Sursă: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului