Astăzi, 10 Octombrie 2021, în Duminica Învierii fiului văduvei din Nain, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a săvârșit slujba de târnosire a Bisericii cu hramurile „Sfânta Treime și Sfântul Mare Mucenic Mina” din Praid, Protopopiatul Miercurea Ciuc, județul Harghita.

În cuvântul de învățătură rostit credincioșilor prezenți, Preasfinția Sa a spus: „Pericopa Evanghelică de astăzi ne prezintă două imagini, convoiul morții și convoiul vieții. În prima imagine întâlnim o mamă disperată care își conducea spre mormânt unicul fiu. Sfântul Evanghelist Luca ne mai spune că această mamă era văduvă și unica ei speranță de ajutor la bătrânețe era copilul, toiagul pe care urma să se sprijine slăbiciunile și neputințele ei de viitor. Plângea, nici nu putea să facă mai mult pentru că durerea din inima unei mame numai Dumnezeu o știe. Important este că această văduvă era respectată de mulțime multă care era cu ea, toți erau părtași durerii ei. Acțiunea se petrece în Cetatea Nain, un sătuc de la poalele muntelui Tabor în apropiere de Nazaret. Această minune a săvârșit-o Domnul după ce a vindecat sluga sutașului din Capernaum.

În a doua imagine întâlnim convoiul vieții, pe Învățătorul Iisus urmat de Apostolii Săi. Vin în întâmpinarea convoiului morții, se întâlnesc cu el și-l opresc. Văzând mama îndurerată, Iisus îi zice: „Nu mai plânge”. E ușor să-i spui unui om aflat într-o astfel de situație nu mai plânge, pentru că nu poți face mai mult”. Dar Dumnezeu Omul când a văzut că nu are cu cine să vorbească a trecut în lumea de Dincolo. Se atinge de sicriu și îi spune mortului: „Tinere ție-ți spun scoală-te!”. (Luca 7;14) Vedem un dialog, însă partenerul de dialog nu exista, era mort. Iisus Domnul nu vorbea cu mortul ci vorbea cu sufletul lui. Era un dialog dintre aici și dincolo. Ne arată că El este Stăpânul al celor de aici și al celor de dincolo, stăpân peste situația văduvei și peste durerea ei. Fiind Stăpân peste sufletul de dincolo îl cheamă înapoi în trupul mortului, Mântuitorul se comportă ca un Dumnezeu adevărat și la porunca Lui „s-a ridicat mortul și a început să vorbească, l-a dat mamei sale” (Luca 7;14- 15). Prin această minune ne arată că există nemurire și că El, Fiul lui Dumnezeu are stăpânire și asupra vieții și asupra morții. Mama își reprimește copilul înviat de la Iisus. Minunea uimește mulțimea și frică mare ia cuprins pe toți și-L slăveau pe Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu cu Iisus nu a fost să-i învieze pe oameni din morți s-au să-i facă să nu mai moară, aceste minuni le-a făcut cu un scop anume, pentru a arăta că există nemurire și că El, ca Dumnezeu este Stăpân asupra vieții și asupra morții. Prin această pildă Domnul Iisus ne arată că nu-i vrea pe tineri morți. Mesajul evangheliei de astăzi este îndreptat spre tineri și a chemării lor la viață. Mulți tineri sunt astăzi pe calea morții, pe calea păcatului, mulți trăiesc un paradox cumplit, sunt vii, dar de fapt sunt morți pentru că așa cum auzim adesea își trăiesc viața, o viață fără Dumnezeu și fără poruncile Lui. Mulți părinți îi plâng sfâșiați de durere, cuvintele nu le mai sunt auzite, sfaturile le sunt nesocotite, iar lacrimile din ochi disprețuite. Aș dori să pun o întrebare la care să-mi răspundă tinerii în intimitatea sufletului lor: În ce imagine a tabloului te găsești, tu iubite tânăr? În convoiul morții, unde în jurul tău răspândești numai tristețe, lacrimi, deznădejde îndreptându-te spre mormânt, sau în convoiul vieții acolo unde îl întâlnești pe Hristos și din punct de vedere moral duci o viață curată?”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa l-a hirotesit pe Preotul Paroh Simionca Ignat întru Iconom Stavrofor apoi au fost acordate acte de cinstire ctitorilor Sfântului Locaș.

Răspunsurile la strană au fost date de către o parte din  grupul psaltic Melos Paisian.

 

 ACT DE RESFINȚIRE

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu împreună lucrarea Sfântului Duh s-a zidit această biserică cu hramul hramul “Sfânta Treime” între anii 1935-1939 de către drepmăritorii creştini din localitatea Praid în timpul păstoririi preotului paroh Emil Sămărghițan.

Biserica are arhitectura în formă de cruce, cu trei turnuri, fiind construită din piatră și cărămidă și a fost pictată în tehnica „fresco” în anul 1938 de către profesorul sibian Laurențiu Moldovan, care a pictat și icoanele de pe iconostasul realizat în anul 1937.

Slujba de târnosire a fost oficiată de către vrednicul de pomenire Preasfințitul Părinte Nicolae Colan, Episcopul Clujului, în ziua de 20 august 1939.

Între anii 1939-1995 preoţii care au slujit la altarul acestei sfinte biserici, împreună cu comunitatea euharistică, au efectuat lucrări de întreţinere a sfântului locaş.

În anul 1995 a fost numit ca preot paroh Preacucernicul Părinte Simionca Ignat, sub a cărui păstorire s-au efectuat ample lucrări de reparații interioare și exterioare, de modernizare a bisericii și schimbare a acoperișului, lucrări care s-au realizat cu sprijin substantial oferit de Centrul Eparhial și sub coordonarea Înaltpreasfinitului Părinte Ioan, fost Chiriarh al locului (1994-2014).

Cu binecuvântarea noului Chiriarh, Preasfinţitul Părinte Andrei (2015 – prezent), cu osteneala preotului paroh Simionca Ignat, a ctitorilor și a binefăcătorilor, între anii 2017-2019 biserica a fost împodobită cu pictură nouă în stil bizantin, în tehnica „al secco”, prin strădania pictorului bisericesc Alin Iuga din Beclean – Bistrița Năsăud.

Aceste lucrări bineplăcute lui Dumnezeu şi dreptcredincioşilor ortodocşi români din această parte de ţară, cu părintească dragoste luându-le în seamă Preasfinţitul Părinte ANDREI, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a resfințit această biserică astăzi, 10 octombrie 2021, în Duminica a XX-a după Rusalii, în fruntea unui sobor de preacuvioși și preacucernici părinți preoți și diaconi, în prezența a numeroşi credincioşi veniţi din zonă şi din alte părţi ale ţării.

Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Andrei a acordat bisericii cel de-al doilea hram închinat Sfântului Mare Mucenic Mina.

În aceste vremuri, Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române este Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul României; Mitropolit al Ardealului – Înaltpreasfinţia Sa LAURENŢIU; Episcop al Covasnei şi Harghitei – Preasfinţia Sa ANDREI; Protopop al Protopopiatului Miercurea-Ciuc –PC Pr. Păncescu Ionel Gheorghe, iar preotul paroh fiind Preacucernicul Părinte Simionca Ignat.

Bunul Dumnezeu să răsplătească din darurile Sale cele bogate tuturor acelora care şi-au adus prinosul de jertfelnicie şi slujire la lucrările de reparaţii şi pictare a acestei biserici, la înfrumuseţarea sa, la înzestrarea cu cele necesare cultului şi la cheltuielile legate de resfinţirea acestui locaş de închinare.

Şi acum, Dătătorule de viaţă, Doamne, trimite Darul Sfântului Duh peste acest sfânt lăcaş, ocroteşte pe toţi cei ce-şi pleacă genunchii în faţa Dumnezeiescului Altar, binecuvintează-le viaţa, dăruieşte-le mântuire, întru toate bună sporire şi îi întăreşte în dragostea cea către Tine, către Sfânta noastră Biserică strămoşească şi către ţara noastră scumpă România.

Rânduieşte Doamne, dreptmăritorului şi credinciosului popor român de pretutindeni, mai marilor oraşelor şi satelor şi iubitoarei de Hristos armată, sănătate şi puteri sporite cu bucurii duhovniceşti spre fericirea cea veşnică şi Preamărirea lui Dumnezeu în Treime închinat, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

 

 

† ANDREI

 

Episcopul Covasnei şi Harghitei

 

 

 

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu