Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a oficiat astăzi, în Duminica a 33-a după Rusalii Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Floroaia Mare, protopopiatul Buzăul Transilvan, județul Covasna.

În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa a spus: „Evanghelia din Duminica Vameșului și a Fariseului, este luată din Evanghelia după Luca 18, 10 – 14. Această Parabolă relatează o întâmplare simplă cu două personaje care s-au dus la Templu să se roage. Mântuitorul Iisus Hristos a avut discuții cu cei care se socoteau drepți, disprețuindu-i și socotindu-i pe alții păcătoși. Cunoaștem condiția socială a acestor oameni: unul era fariseu, iar celălalt era vameș. Atitudinea fariseului l-a început pare a fi o rugăciune de mulțumire, dar după numai trei rostiri el îi spune lui Dumnezeu cine este și ce face el. Se pare că era un om corect, nu era răpitor, adică lacom, nu era nedrept, nu înșela pe nimeni și nu era desfrânat. Până în acest punct este chiar un model pentru mulți și nu mințea.”

Ce făcea el? Făcea multe și le făcea bine. Era evlavios, postea de doua ori pe săptămână, deși Legea nu prevedea acest lucru. Făcea apoi donații consistente la Templu, dădea zeciuială din toate câte câștiga. Iarăși poate fi luat ca model. Fariseii în general erau modele de corectitudine și religiozitate pentru popor, numai că toate acestea le făceau din fățărnicie. Mergând la Templu fariseul nu s-a rugat, a mers să se laude, și-a scos în evidență calitățile spunând: „Nu sunt ca ceilalți oameni”, s-a considerat drept pe sine și nu prin Dumnezeu, și astfel dintr-un virtuos cu calități se transformă într-un păcătos condamnabil. Vameșul era conștient de vinovăția sa, el știa bine că faptele sale de necinste, de lăcomie, de furt, meritau cea mai severă pedeapsă. El nu și-a pierdut încrederea în mila lui Dumnezeu, în câteva cuvinte „Dumnezeule, milostiv fi mie păcătosului!”. El face două afirmații de referință. Că este păcătos și are nevoie de îndurarea lui Dumnezeu, că este îndreptățit. Că numai mila lui Dumnezeu îl poate ajuta să-și schimbe viața. Și astfel rugăciunea lui a fost ascultată pentru că s-a rugat smerit. Din atitudinea vameșului învățăm că smerenia este virtutea prin excelență prin care creștinul își dă seama că nu este îndeajuns vrednic de prețuirea lui Dumnezeu. Umilința este starea de înjosire, de obicei nu altul te smerește, altul te umilește. Smerenia aparține persoanei ca act voluntar, iar cel care te umilește, te jignește și te înjosește.”

„Mesajul Parabolei : în care personaj ne regăsim și ce avem de făcut? Daca ne găsim în fariseu să părăsim mândria și judecata față de cei din jur. În vameș să nu uităm că nedreptatea, înșelăciunea și lăcomia au un capăt, să învățăm de la vameș că drumul spre înălțare nu trece decât prin smerenie, simplitate și modestie.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii Preasfinția Sa a binecuvântat noile icoane care au fost puse spre închinare în Sfântul Locaș. Preotul Paroh, Galanton Petru Emanuel a fost hirotesit Sachelar. Preotul Tohăneanu Gheorghe, fost paroh al Parohiei din Floroaia Mare, care a slujit timp de 55 de ani Sfântul Altar a primit Ordinul Eparhial „Mărturisitorii Credinței Străbune”, iar Crucea Eparhială pentru mireni a fost acordată la două mame eroine, una care a născut 14 copii, iar cealaltă 7 copii.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu