În Duminica a doua din Postul Mare, numită și Duminica Sfântului Ierarh Grigorie Palama , Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi la Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae și Acoperământul Maicii Domnului” din Miercurea Ciuc.

Preasfinția Sa a rostit un bogat cuvânt de învățătură credincioșilor: „Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum este consemnată de Evangheliștii sinoptici Matei, Marcu și Luca. Minunea are ca protagonist un consătean de-al Mântuitorului. Patru consăteni erau aproape de acest paralizat, nu era singur în lupta cu suferința. Ei îl purtau pe umerii lor până pe acoperișul rabatabil a casei unde era Mântuitorul. Cauza slăbănogirii erau păcatele, de aceea leacul vindecării este credința celor care îl purtau. Această minune a săvârșit-o Mântuitorul pentru a ne arăta ca El este nu numai Om ci și Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu. Puterea de a ierta păcatele este putere vindecătoare. Mântuitorul Iisus Hristos îl vindecă mai întâi sufletește de păcate apoi îi spune: „Ia-ți patul tău și mergi la casa ta!” (Marcu 2; 11), vindecându-l și trupește. Evanghelistul Marcu ne arată legătura cauzală dintre păcat și boală. Unele boli sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a ne feri de păcate și de a ne pune nădejdea în El. Uneori boala cuiva este o pedagogie dumnezeiască în viața omului și a societății, nu știm ce păcate a săvârșit slăbănogul dar constatăm că Mântuitorul este duhovnicul desăvârșit care nu divulgă păcatele ascunse. Iisus vindecă și tace dar nu judecă. Păcătosul iertat a fost reînfiat. În această eră în care virtualul acaparează tot mai mult realul să nădăjduim în Dumnezeu care poate tămădui această epidemie Corovid – 19 (Coronavirus). Să fim realiști și ancorați în iubirea aproapelui.

Sfântul Grigore Palama pe care îl pomenim în Duminica a doua din post, încă din anul 1369 când a fost canonizat. Este numit dascăl al isihasmului ortodox. Este considerat unul dintre cei mai mari dascăli teologi al Bisericii Ortodoxe care a trăit în secolul al XIV – lea (1296- 1359). După mulți ani de nevoință, în Mănăstirea Vatopedi din Muntele Athos este chemat la slujirea arhierească în scaunul arhiepiscopal al Tesalonicului. A învățat că sfinții pot pregusta și vedea duhovnicește încă din viață slava sau lumina Împărăției Cerurilor sau lumina necreată – taborică. El ne arată că după Duminica Ortodoxiei când sărbătorim dreapta credință ne spune că ortodoxia nu este o credință teoretică ci este credința prin care dobândim lumina și viața veșnică din Împărăția Cerurilor. El ne arată în scrierile sale că aureola este lumina care vine din interiorul sufletului rugător unit cu Dumnezeu, lumină care vine din slava Preasfintei Treimi. Această lumină este harul Domnului nostru Iisus Hristos cel necreat și veșnic care este însăși prezența lui Dumnezeu în oameni. Cei ce se roagă, postesc, mărturisesc dreapta credință, cei ce își plâng păcatele și se spovedesc, cei ce se împărtășesc cu Sfintele Taine se luminează cu lumina aceasta despre care vorbește Sfântul Grigorie Palama. În Sfântul Post adunăm multă lumină în suflet din lumina Sfintei Scripturi și ale Sfintelor Taine, din lumina faptelor bune pe care le săvârșim.

La sfârșitul Sfintei Liturghii a fost săvârșită slujba parastasului pentru ctitorii Catedralei și slujitorii acesteia mutați în veșnicie.

© Episcopia Covasnei și Harghitei / Alexandru Moroianu