În Duminica a 30-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta și dumnezeiasca Liturghie în Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt” din Târgu Secuiesc, județul Covasna.

Preasfinția Sa a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a spus: „Sfântul Evanghelist Luca ne pune în față problema bogăției ca obstacol în desăvârșirea vieții creștine. Bogăția este rea când ne legăm inima de ea. Bogatul din Evanghelia de astăzi nu este un bogat necredincios, nepăsător cu privire la mântuirea sufletului său. Era preocupat de viața veșnică, conștient că există viață de veci, deși la iudei era o idee vagă despre Împărăția Cerurilor, era preocupat cum să o câștige, era dezorientat și nu se putea definii, trecea printr-o criză de identitate. Pentru el cuvântul moștenesc era un termen esențial. Verbul a moștenii este cuvânt de origine dacică, atestat de lingviști. Cuvântul moșexplică întemeietorul unui trib sau familii, descălecător, parte de pământ, proprietar a unei moșii, întemeietorul unei țări. În calendar avem doua sâmbete închinate moșilor, moșii de vară și moșii de iarnă, când pomenim pe moșii și strămoșii noștri, pe cei de un sânge cu noi. Moșul suprem este Dumnezeu care a creat Împărăția Cerurilor pentru noi de a deveni moștenitori. Dregătorul din Evanghelie i-a pus Mântuitorului întrebarea demnă de toată lauda, conștient de datoriile față de Dumnezeu și de aproapele, dar îi lipsea generozitatea, ajutorul dat săracilor. Dumnezeu dorește ca noi să fim recunoscători față de el și milostivi față de semeni. Pentru iudei bogăția era semnul binecuvântării, iar sărăcia semnul blestemului. Când a fost sfătuit să le vândă și să le împartă săracilor, avuții care le poseda cu patimă s-a întristat de moarte, pentru dregător verbul a aveaera mai prețios decât verbul a fiîn Împărăția Cerurilor. De aceea Mântuitorul rostește: „Cât de greu vor intra bogații în Împărăția lui Dumnezeu. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu (Luca 18; 24). În Ierusalim era o poartă numită Urechile Acului, foarte strâmtă, cămila trecea în genunchi după stăpân, se smerea. Mântuitorul ne arată că fără smerenie și milostenie nu putem intra în Împărăția Cerurilor. Postul Nașterii Domnului, pentru noi creștinii este perioada de înnoire a vieții noastre prin rugăciune, prin smerenie, prin evlavie și milostenie.”